09 Octombrie, 2025, 07:59:53 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Din lirica lui Tagore  (Citit de 4031 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

03 Iunie, 2007, 10:14:23 p.m.
Citit de 4031 ori
Offline

orhideea albastra


" Pune temei pe iubire,chiar dac-aduce durere.Inima nu ti-o fereca!"
"O,nu,prietene,vorbele tale sunt tainice si nu le pot pricepe!"

"Rostul inimii e doar sa daruie intr-o lacrima,intr-un cantec,iubito!"
"O,nu,prietene,vorbele tale sunt tainice si nu le pot pricepe!"

"Rasfatul dragostei e vremelnic asemeni unui strop de roua;in vreme ce rade,moare.Dar durerea este puternica si statornica.Ingaduie dragostei ce doare sa fie treaza-n ochii tai!"

"Floarea de lotus se desface-n lumina soarelui si da tot ce are.Ea nu ramane doar mugur in ceata eterna a iernii!"
"O,nu,prietene,vorbele tale sunt tainice si nu le pot pricepe!"

Din lirica lui Tagore, Poeme pentru dragoste si viata
"we want to fall in love. Why?
Because that experience makes us feel completely alive,
where every sense is heightened,
and every emotion is magnified.
It may only last a moment, an hour, or an afternoon,
but that doesn't diminish its value,
because we are left with memories..."

01 August, 2007, 05:34:46 p.m.
Răspuns #1
Offline

Lady Allia



Grădinarul - Rabindranath Tagore

Poete, se-apropie seara; îţi încărunţeşte părul
Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo?
E seară – spunse poetul – şi-ascult, cineva poate strigă din sat,
Cu toată ora târzie
Veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc şi dacă
Ochii lor lacomi cerşesc muzica menită să le curme tăcerea
Şi să vorbească pentru ei.
Cine le va ţese cântece de iubire, dacă eu stau pe ţărmul vieţii
Şi contemplu moartea şi viaţa de dincolo?
Cea dintâi stea a serii se stinge
Flacăra unui rug funerar moare domol lângă râul tăcut.
Şacalii urlă în cor în curtea casei pustii, în lumina istovită a lunii.
Dacă vreun călător, părăsindu-şi căminul, vine aici să vegheze
Nopatea şi cu fruntea plecată să asculte murmurul întunericului
Cine va fi acolo să-i şoptească tainele vieţii, dacă eu, închizându-mi
Uşile, aş încerca să mă lepăd de datoriile de muritor?
Nu-mi pasă că-mi încărunţeşte părul.
Sunt pururi la fel de tânăr, sau la fel de bătrân,
Asemeni celui mai tânăr, sau mai bătrân din satul acesta.
Unii au surâsul dulce şi simplu, iar alţii, un licăr viclean în privire.
Unii au lacrimi ce ţăşnesc la lumina zilei, iar alţii – lacrimi ascunse în intuneric.
Toţi au nevoie de mine şi eu nu am timp să cuget la viaţa de dincolo.
Am vârsta tuturor, ce-mi pasă dacă îmi încărunţeşte părul!