Două mii...

[Lorelei]

Sunt două mii de clipe şi două mii de drumuri,
două mii de întrebări şi două mii de tăceri…
şi numai două mâini întinse
şi numai două inimi...
şi noi doi...
şi noi unul...

Am să aştept două mii de clipe albastre
sub două mii de stele-minuni,
la capăt de drum înfăşurându-mă în două mii de mirări
ca-n prima zi.

Sunt două mii de întâmplări şi două mii de culori
în lumea mea mică toate răsfăţându-se sub gene somnoroase.
Şi două mii de secunde şi două mii de ani ce vor să vină
şi peste toate devenirile şi peste toată nebunia o singură minune
Tu.