Din scrierile mele sau despre piatra pe spatele careia scrie "Made by God"...

[furia ingerului]

Pe viitor ce voi scrie ca si proza pe forum va fi gasit aici.

Pentru inceput, mi-am propus sa urmaresc in scurte fabule-fictive icon-urile expresive disponibile la editarea de mesaje pe forumul nostru. Ordinea aleasa este una pur si simplu aleatoare si nu reprezinta preferinta mea in materie de vreo clasificare. Astazi fabula lui "(wink)".

Fabula lui "(wink)"

Un orasean din acela plecat in drumetie prin tara poposeste intr-o dupa-amiaza de septembrie intr-un mic sat, undeva intr-o regiune departata de acolo de unde venea dansul. Odata ajuns aici, isi parca masina pe marginea drumului si, luandu-si doar portofelul, purcede in oarecare "exploratiuni" ale locului. Nu mica-i fu mirarea cand, dupa cativa pasi, trecu pe langa un "bastinas" care-i facu scurt cu ochiul si merse mai departe. Cetateanul nostru isi intoarse capul mirat si-l privi pe strain cum se departeaza fara a mai schita vreun gest. Crezand ca i s-o fi parut, isi continua drumetia. Iesind de pe ulita pe care-si lasase masina se trezi fata in fata cu o fetiscana de vreo 14-15 ani al carui ochi stang se inchise si se deschise la fel de fulgerator ca si al ultimului trecator si se pierdu grabnic in spatele lui. Omul nostru, din cale afara de mirat, se uita nedumerit spre ea cum se departeaza si porni mai departe la drum, cu pasul oarecum sovaielnic. In fata unei bacanii in dreptul caruia ajunse oraseanul, doua batranele schimbau pareri inversunate despre cum gainile uneia dintre ele nu mai oua cum ouau candva. Bunul calator le dadu binete, primi in schimb un "sa traiesti maica!" spus pe doua glasuri si, pe neasteptate...doua ocheade vioaie de care nimeni nu le-ar fi crezut in stare pe bunele megiese. Acum omul nostru, frizand cu exasperarea si uimirea isi continua drumul dar decis ca la urmatoarea intalnirea cu vreun satean din capul locului sa ceara lamuriri daca si acesta ii va face cu ochiul. Nici nu apuca bine sa-si termine gandul si in fata sa, pe o banca la marginea unui podet un batran inaintat bine in varsta se sprijinea cu ambele palme intr-un baston si cerceta fix un punct aflat parca-se departe la linia zenitului. Citadinul deja celebru al povestirii noastre ajunse in dreptul mosneagului si-si arunca privirea in privirea acestuia...! Surprinzator, nimic! Batranul isi continua privitul in departare nestingherit, ca o statuie uitata pe acea banca de un sculptor antic ceva mai avangardist...
-Buna ziua bunicule, indrazni oraseanul apropiindu-se intr-un fel sfiit de mos si cu vadita bucurie si liniste in glas.
-Buna ziua om bun, raspunse acesta indreptandu-si privirea spre tanar ca trezit dintr-o reverit.
-As vrea sa va intreb cum va simtiti astazi?
-Iaca cum sa ma simt nepoate, cu batranetile astea, sopti intr-un anume fel cald batranul.
-Vi se pare ceva ciudat la mine?
-Nu nepoate, eu nu vad nimic ciudat la dumneata.
-Bun, bun...va multumesc mult si sa aveti o zi frumoasa.
-Si tu sa ai la fel nepoate.
Omul nostru facu cale intoarsa si pleca mai departe. Abia apuca sa faca 3-4 pasi si ajunse in dreptul unui carutas care incarca cu o furca cu dinti ruginiti niste fan in caruta sa.
-Buna ziua, ura calatorul nostru.
Celalaltul nu schita nici un gest si-si continua indeletnicirea. Citadinul se puse intr-cumva in fata acestuia si-i ura iarasi "ziua buna". Sateanul isi intoarse capul spre acesta si-i facu brusc din ochi ca mai apoi sa revina la fel de iute la treaba lui. Acesta incremeni si ramase pironit locului.
-De ce ati facut asta?, se trezi cetateanul cumva rastindu-se la furcas.
Celalalt nimic, trebaluind mai departe.
Omul repeta intrebarea necapatand nici de data aceasta nici un raspuns.
Pleca furios mai departe neuitandu-se in spate si indreptandu-se inspre masina sa. Odata ajuns infipse piciorul in acceleratie si demara in tromba pierzandu-se pe drumul prafuit.
Morala?
In satul mutilor, orbilor si surzilor oamenii diferiti sunt niste ciudati, chiar si cei normali. La fel e si in viata, facutul din ochi poate lega mutii intre ei sau surzii intre ei dar nu si orbii intre ei. De ce?
Pentru ca majoritatea dintre noi suntem atat de dependenti si incapatanati pe propriul limbaj incat uitam de multe ori ca cei care nu sunt asemeni noua au atat de multe de spus dar doar pentru cei capabili sa inteleaga...
Frumusetea vietii are un singur glas dar cei mai multi dintre noi am uitat ca suntem fii unui singur Parinte iar limba Sa universala nu mai stim s-o vorbim...

Un Craciun plin de lumina va doresc!