De cand ma stiu am fost privita "altfel". Lumea imi spunea ca sunt ciudata si ca nu ma pot intelege. Dar ce ar putea intelege? Ce ar fi de inteles? Sunt asa cum vreau, sunt eu, chiar daca asta inseamna sa fiu singura .. sa fiu "doar eu cu mine". De multe ori simt ca nu mai pot. A fi altfel inseamna de asemenea si a fi exclus, a suporta jignirile celor din jur. Nimeni nu te accepta, toti te privesc cu ochi rai. La inceput nu am inteles si vroiam sa fiu ca ei. Un timp chiar am reusit sa fiu "normala" (asa cum zic ei), am reusit sa cladesc un zid care sa ma protejeze de mine, de eul meu.E mai greu sa fi altcineva,chiar daca cei din jur te accepta,chiar daca esti inconjurat de "prieteni", daca nu esti tu insuti .. nu te poti bucura nici macar o clipa de ceea ce te inconjoara, iar prietenii adevarati te plac tocmai pentru felul tau unic de a fi.
Deci, prefer sa raman o "ciudata" tot restul vietii .. decat sa fiu o papusa din plastelina pe care sa o modeleze toti dupa placul lor. Prefer asta .. chiar cu riscul de a fi intotdeauna "doar eu si cu mine" ..