Tras de ganduri inspre soare, ma apropii, ma topesc,
Imi revin usor in fire, dau sa fug, nu reusesc,
Gandurile-mi sunt dusmanii, visele ma chinuiesc,
Sunt doar un cristal de gheata, focul nu vreau sa-l primesc.
Merg usor descult prin cioburi, fara teama tot pasesc,
Sticla insa nu ma taie, cu taisul ei firesc,
Doar de flacari imi e teama, de vapaie ma feresc,
Nu stiu cum dar mi se pare, de un timp nu izbutesc...
Lepadat fara-ntrebare-n vesmantul omenesc,
Jupuit de-orice onoare, straie noi vreau sa-mi croiesc,
Gust fara-ndoiala din prea multe dar traiesc,
De un timp ca o ninsoare si incep sa ma topesc...