Alimentara de mituri si superstitii!!

[Paul]

FOCUL           
" In toate culturile, focul a fost stimat ca reprezentant pe pământ al celei mai de seamă dintre divinităţi – Zeul Soare. El a fost personificat sub formă de zei sau de personaje fantaste. Voi da doar câteva exemple:
           La azteci Huehuetotl era considerat ”regele focului” ( poză stg) .Ei îl stimau ca pe cel dintâi prieten al omului.
            Lui Moloch – zeul focului la vechii Palestinieni i se aducea drept ofrandă copii care erau arşi de vii.
            In hinduism focul este reprezentat de către zeul suprem  Agni, coloanele sale de foc fiind  considerate axele lumii. Agni este întotdeauna prezent acolo unde se aprinde un foc. Oamenii l-au considerat binevoitor deoarece a lăsat să ardă imensele păduri ale Indiei, făcând astfel terenul arabil. El este şi zeul căsătoriei (dragostea fiind considerată focul inimii şi al simţurilor), astfel în India este tradiţia ca la ceremonialul nupţial, mirele şi mireasa să înconjoare de şapte ori un foc mare, pentru ca în acest fel legătura lor să fie binecuvântată (tradiţie care s-a răspândit şi în Europa). In realizarea plastică, Agni are două feţe  - alegoria focului ceresc şi pământesc, şapte braţe – simbol al celor şapte continente şi trei picioare – care reprezintă cele trei focuri importante din viaţa unui om: focul jertfei, al nunţii şi al încinerării.                                                                 
          La popoarele slave Svarog era atât zeu al soarelui cât şi al focului, iar în mitologia lor este citată ???Pasărea de foc” –  Jar- Ptiţa
          Australienii ca simbol al focului aveau Cerbul Ignifer.
          Mitul Salamandrei (acea specie de triton despre care anticii credeau că poate să trăiască în mijlocul flăcărilor, devenind astfel un simbol al focului) a fost existent în iconografia medievală şi în alchimie. Salamandra a fost heraldul regelui Francis I al Franţei (ca simbol a focului purificator) al cărui motto era: Nutrisco et estinguo – Nutresc  (binele) şi nărui (răul).
         Personajul ???Zburătorul” – din folclorul românesc şi ???Phoenixul” popoarelor mediteraniene sunt tot reprezentări mitologice ale focului. Zburătorul este reprezentat ca un tăvălug de foc care trece prin aer, peste păduri şi ape, apoi se transformă într-un balaur înaripat cu pene şi solzi din aur şi intră în casele oamenilor pentru a seduce fetele naive şi credule. Mitul Zburătorului s-ar părea că este de origine slavă – ca o confirmare este poemul rus ???Demonul” de Mihail Lermontov (1814-1841) care l-a inspirat pe Mihail Eminescu în poezia sa ???Luceafărul”.
          Phoenix – este denumirea greacă dată păsării mitice egiptene divinizată în Heliopolis, ca reprezentantă a zeului soare Re (Ra) şi a zeului morţii Osiris. Prin faptul că ea arde şi renaşte din propria ei cenuşă, este considerată un simbol al nemuririi şi reînvierii.
          In budism focul simbolizează inspiraţia, iluminarea şi ştiinţa care distruge ignoranţa        La popoarele africane, focul era considerat ambigen, atât masculin cât şi feminin, deoarece producerea lui prin frecarea unui lemn tare pe un lemn de esenţă moale era asociat cu actul sexual dintre un bărbat şi o femeie. De fapt această semnificaţie sexuală a focului – derivată din felul în care a fost obţinut de către oameni, a fost unanim acceptată în toată lumea.
          Se fac speculaţii diferite că funcţia polivalentă a focului derivă din felul natural în care s-a produs - venind din cer prin intermediul fulgerului, sau venind din pământ datorită lavei incandescente. Datorită acestei provenienţe i se atribuie puteri atât bune cât şi duşmănoase. În general focul ceresc este considerat masculin deoarece este produs de fulger - simbol al falusului, în timp ce focul pământesc este feminin – datorită acestei credinţe mulţi vulcani au fost denumiţi de oamenii după zeiţele lor, sau sunt lăcaşul unei zeităţi feminine:
           Astfel Etna (Aetna) este la romani zeiţa muntelui; Pele din Hawaii este fiica zeiţei naturii Haumea; Chuginadak din insulele Aleutine este considerată cea mai importantă zeiţă a vulcanilor din lume; Fuji este numele dat încă de către Ainu ( cea mai veche populaţie a Japoniei) zeiţei muntelui sfânt; Darago din Filipine se spunea că este o zeiţă foarte războinică, care cerea anual jertfe; Masaya – este zeiţa vulcanilor şi cutremurelor din Nicaragua, considerată şi un adevărat oracol. Loo-Wit – este zeiţa vulcanului Mount St. Helen (statul Washington-U.S.A.).
           Evident, când oamenii se preocupau intens de simbolismul a tot ce ne înconjoară, făcând paralelisme, stabilind analogii între diferitele culturi etc. Alfred Nobel (1833-1896) încă nu descoperise dinamita, care a devenit în vremurile noastre o altă formă a focului: Focul terorii– unul dintre cele mai îngrozitoare din istoria omenirii – un adevărat carnagiu."

va urma...