Hm! Lady Allia inteleg foarte bine ceea ce ai scris..... (crede-ma). Dar poate ca prietenul tau nu are nici o vina. spun acest lucru deoarece , in cazul meu, prietenul , confidentul, umarul pe care m-am sprijinit la nevoie (timp de 10 ani) era un om si atat. Abia mai tarziu am inteles ca l-am imbracat cu o haina care nu era a lui, de-a lungul timpului mi-am creat o imagine a ..."tipului perfect" care, chipurile corespundeau imaginii lui. Evident nu era el, dar eu am considerat ca el nu are nici o vina, eu eram cea vinovata. Eu incercam , de fiecare data cand se intampla sa cunosc pe cineva, sa-l compar cu ..."idealul meu" si evident , bietii oameni nu aveau nici o sanca. Abia acum, cand l-am cunoscut ff bine, cand am incercat o relatie, am fost dezamagita, am descoperit adevarata fata, pe care eu nu am vazut-o (sau n-am vrut sa o vad). El m-a asteptat 10 ani, eu l-am asteptat 10 ani, sa-mi dau seama , la final....ca nu este sufletul meu pereche..... Vom merge fiecare mai departe, dar timpul, din pacate (pentru mine)...nu iarta.....sper sa gasesc si eu persoana compatibila, acum fiind mai inteleapta si...cu siguranta cunoscandu-ma mai bine si intelegand mai bine pe cei din jurul meu....