te iubesc

[vrajitorul din oz]

ieri te-am vazut venind si brusc m-am inrosit, nu prea tare dar s-a vazut... ca intr-o fotografie focalizata doar pe tine, restul lumii s-a pierdut intr-o zare fara contururi clare, fara culori tangibile... doar tu erai miscare si culoare si linie si detaliu si profunzime si suprafata si superficialitate... si ochii iti radeau, poate si din cauza buzelor care vorbeau cuvinte ce inca nu reuseam sa le aud; adia un vant de primavara, cald si rece in acelasi timp, un pic umed, si parul iti flutura in reflexe de curcubeu peste umeri, la fiecare miscare, la fiecare pas... iar pe gat iti stralucea o picatura de roua inghetata de cateva mii de ani laolalta cu un strop de viata; vesmant subtire si greu ca apa iti ascundea si nu-ti ascundea trupul, lasand sa se intrevada contururile ne-tacute ale sanilor...
un soare intens domnind peste un cer azuriu iti proiecta umbra in fata; si pana sa ajungi la mine, umbra se tot lungea si-si pierdea din forta, pana cand in cele din urma s-a dizolvat in amurg; odata cu ea, ai disparut si tu - doua viziuni asupra aceleiasi fiinte, ingemanate, legate de lumina, fugind de intunericul din mine

[Semiramis]

astăzi, din înaltul cerului meu am văzut un îndrăgostit. roşise la vederea unei năluci pe care, am impresia că o aştepta. era atât de năucit de vederea ei încât a pierdut clipa în care ea atrecut pe lângă el...visa.
poate mâine am să-l zăresc iar...poate până mâine am să aflu cine era năluca.
o stea.

[vrajitorul din oz]

naluca aceea nu s-a nascut inca, cred... am visat-o de cateva ori si a doua zi am cautat-o cu privirile, pe strada; dar numai mi s-a parut, caci nu era nicaieri... uneori, cand credeam ca am gasit-o, exact asa s-a intamplat: am pierdut clipa, naucit de intregimea ei
o pulsatie intensa, apoi tacere... am fost discontinuu de cand ma stiu, cu mine lumina n-a fost unda ci doar corpuscul... foton dupa foton, liniste intre