Dincolo de fereastra

[Lady Allia]

Fetita statea a nu stiu cata oara cu privirea lipita de geam. Luna se juca pe fata ei scaldandu-se in lacrimile ei triste si pierdute in niciunde si atat de aproape. Parea ca exista atata intimitate intre ea si lacrimile ei incat nu iti venea nici sa i le stergi...Si le stergea ea din cand in cand cu dosul palmei micute si firave...apoi le privea cum luceau. Erau gandurile ei...care si le curgea fara sa vrea sa le roage sa mai ramana..."de ce sa mai ramana?...dor, dar doare si sa le las sa plece"...
Ma intreb si acuma dupa atatia ani...ce era dincolo de geam?...Uneori mi se parea ca e o umbra alba care imi canta si atingea fereastra cu palma pe palma mea...ca un gand...al altcuiva..., zambindu-mi si sarutandu-mi podul palmei intr-atat incat ma infiora gandul ca poate fi atat de frumos sarutul cuiva pe palma mea...,uneori mi se parea ca dincolo de fereastra sunt eu...si cant, ma joc, alerg desculta prin campuri de maci si margarete pastrand mereu ultima petala cu "ma iubeste" pentru...el...care mi se parea ca nu va aparea niciodata...ca este o nascocire de a mea...un vis care stie sa existe numai pentru ca eu stiam plange si privi pe geam.
Imi mai vad si acuma reflectiile in geam..., dar acuma stiu ca este acolo sa imi sarute palma, sa imi faca sufletul sa tresar, iar eu nu l-am adus acolo trimitandu-i ravase pe raze de luna ci pentru ca a fost mereu acolo...dincolo de fereastra...tot ce a trebuit sa fac a fost ca intr-o zi cu soare sa o deschid si sa surad vietii...sa deschid palma si sa imi vad toate lacrimile adunate intr-un pocal in care el mi le-a cules pe suflet ca sa mi le aduca...sa le putem zambi impreuna.

[Lady Allia]

 Iarăşi e noapte şi somnul aleargă departe...Închid ochii să îl ajung, dar nici gândul nu vrea să îl atingă.
 În jurul meu luna îşi plimbă lumina palidă asemeni unei chemări...mă ridic şi ies din nou la fereastră... De data asta o deschid şi zâmbesc stelelor atingând noaptea cu buzele privirii...Cât aş vrea să o pot săruta de drag...sau să o iau de mână şi să alerg cu ea printre câmpii de vise...
 - 1, 2, 3..., număr la nesfârşit strălucirile magice pe care le cunosc...Întind palma şi ţin pe vârful degetelor steaua mea...
 Un vânticel subţire ca o bătaie de aripi îmi trece prin păr aruncându-mi o şuviţă pe obraz...
 - Precis e dragul meu! monologhez încet în gând, iar visul mă face să zâmbesc. Câte dansuri am plutit eu în braţele lui fără să-l văd..., câte săruturi mi-a dat pe buze nesărutate şi câte clipe minunate mi-a împletit în suflet...Învăţasem să exist cu el fără el..., dar nu aş fi existat niciodată fără să existe... Nici visele nu începeau fără sărutul de noapte bună...şi privirea noastră către aceeiaşi boltă cu stele şi aceeiaşi lună... Oriunde era...priveam aceeiaşi lună, iar asta mă făcea fericită...
 Iarăşi e noapte şi somnul aleargă departe...Închid ochii să îl ajung, dar nici gândul nu vrea să îl atingă...şi îi deschid din nou...Zâmbesc sărutând mâna care mă îmbrăţişează parcă temătoare să nu dispar şi îi mulţumesc în gând pentru fiecare mângâiere şi susţinere... Aş sorbi aerul care e respirat atât de frumos..., dar mai bine mulţumesc în gând aerului pentru că se lasă respirat... Întind palma şi ţin pe vârful degetelor steaua mea...Nu mai este departe în spatele ferestrei şi a viselor...şi las lacrimile libere de fericire...
"Parea ca exista atata intimitate intre ea si lacrimile ei incat nu iti venea nici sa i le stergi...Si le stergea ea din cand in cand cu dosul palmei micute si firave...apoi le privea cum luceau. Erau gandurile ei...care si le curgea fara sa vrea sa le roage sa mai ramana..."de ce sa mai ramana?...dor, dar doare si sa le las sa plece"...
Ma intreb si acuma dupa atatia ani...ce era dincolo de geam?"
...Eram eu şi lumea păşind alături de viaţă şi visând la ceea ce trăiesc astăzi...! Eram eu şi el...dragostea noastră şi ridurile de mai târziu..., albumele învechite şi glăsicioarele micuţilor pe care nici nu învăţasem să îi visez dincolo de geam...şi nici aproape de mine...în sufletul meu...Tristeţea era prea mare, iar abisul prea adânc...Atunci nu învăţasem decât să visez că prind aripi să ajung la lumina pe care o puteam doar vedea..., dar nu o puteam simţi...Simţeam doar igrasie şi durere..., dar am învăţat prin iubire să zbor, iar acum păşesc alături de lumina de dincolo de priviri...