Sloit de gheturi sumbre si trainica urgie,
M-astern acum pe patul de calda poezie,
Si ma-nvelesc cu asternutul clipelor pierdute,
Pe drumuri neumblate, catre iubiri trecute...
Incet dar sigur ard precum vulcanii stinsi,
Dupa rafale crunte... tacuti, inalti distinsi,
Desteapta-ma visare ca-mi vine-n nas din spate...
Mirosul muced ars de cruda realitate...
Revendic orice drept ce mi s-a pus in traista...
Fara sa-mi cer iertare, sunt eu cu asta basta...
Ma-ntreb de buna vreme cand o sa-mi pice fisa,
Sa-ntreb vre-un demiurg unde mi-a dus mireasa...
Dar fals cant dorul lunii de soare, ne-ncetat,
Pan-am sa simt de-a dreptul ca m-am facut barbat,
Pan-o sa ploua-n gobi, pan-o sa-mi fie sete,
De o femeie dulce, s-o beau pe indelete...
Subiect: O femeie dulce (Citit de 2455 ori)