Verde viu de primavara, cu un mugur de tenor,
Angajat in simfonie ca un mare dirijor...
Prea-curat si prea-gatit cu un frac verde vioi,
Imbujorat si voios da azi tonul in zavoi...
Am un craniu alb in palme, si-l privesc inmarmurit,
De tot ce-a simtit vreodata, sau privit sau mirosit...
Tin in mana un hrisov, o carte groasa de istorie,
Care-ncet incet incearca parca sa mi se dezvaluie...
Parca-mi zice-n ton soptit, am fost cald, am fost iubit,
Am fost palmuit, pocnit, dar si sarutat, privit...
Zeci de buze-am botezat, zeci de ochi am atatat...
Dar acum sunt mort de mult, uitat si necunoscut.
Primavara invierii te-a adus la mine-n palme,
Sa rasari si tu odata, dup-atatea primaveri,
Sa-nvloresti si tu din nou, fara teama ca-ti iei palme,
Te-nvii eu inca odata, parca suntem frati de arme.