1MM a ales sa traiasca in trecut, a stabilit o zi care sa se repete pana-i va cunoaste toate secretele. A mizat totul pe iubirea dragei 3VM si... nu s-a inselat: a acceptat sa-l urmeze si nici macar nu s-a gandit a-i contesta decizia in fata Marei F
Ce nu stia, era incantarea fetei cand el i-a aratat simularea. Nu mai vazuse in ochii lui o stralucire atat de intens albastra si calda ca atunci cand numara atent fiecare secunda, chiar fractiune si recompunea cele doua batai de inima pentru alt timp si spatiu.
***
- Unde poposim iubito?
- Unde ploaia nu sterge vise, vantul poate urla dar nu ne va acoperii soaptele si soarele, cat ar fi el de insistent, nu o sa ne raneasca
***
- Iti place, 1M?
Sa nu-i placa? Orasul era inconjurat de ziduri groase si strajuit de turnuri de aparare. Ulitele inguste, pavate cu piatra, se uneau intr-o piata mica prin care se astepta sa se invarta menestrei ambulanti, sau comedianti...
- Suntem in timpul simulat! Chiar langa orasul propriu-zis e „resedinta” noastra
Casuta din piatra era modesta dar prietenoasa si curtea un vis: brebenei, viorele albe, pupazele, gusa porumbelului, trifoi alb si rosu, busuioc salbatic... Randurile de vita de vie coborau pana in dreptul unei fantani. In dreapta lacul era mai mult o balta, din care tasneau palcuri de verdeata. Insecte elegant colorate si vietati mici care sareau in apa la cea mai mica miscare intregeau privelistea.
S-au asezat pe un trunchi de copac taiat si au admirat forfota pana la ora „stingerii”
***
Aceeasi zi, acelasi soare si totusi repetarea era departe de a avea ceva monoton. Erau doua entitati jucandu-se fericite de-a infinitul si iubirea. Cunosteau azi un mester, sau un mestesug, invatau ceva nou, se trezeau cu intentia de a colinda, sau priveau imbratisati pasarile, fluturii...
Uneori, pe partea opusa a orasului-cetate, pe podul dintre intre cele doua stanci se intalneau cu cei pe care-i indragisera in mod deosebit. Cei doi veneau la un sfert de ceas dupa ce in turnul bisericii batea clopotul cel mare.
Barbatul avea bust de statuie, sprijinit in doua coloane aurii suple si ochii... tot soarele se aduna in verde-auriul lor. Fata era frumoasa pana la fior. Trup de caprioara, par de aur subtire, curgand lin si cuibarindu-se in scobitura gatului inalt. Era plina de o lumina blanda si doar nasucul ii era arcuit sfidator in sus.
Cand soarele se ascundea dupa un nor subtire, se opreau din joaca, el inceapea sa-i construiasca castele minuscule cu arhitectura complicata, inconjurate de santuri cu apa. Langa aceste castele ramaneau imbratisati, pana la schimbarea zilei, 1M si 3M.
***
Intr-o zi, inexplicabil temporar, apa lacului a inghetat la mal si o fasie gri-verzuie, tivea pamantul devenit cenusiu. Cerul se unea cu pamantul, dar intr-o pacla nedefinita, difuza, fara jos-sus, fara stanga-dreapta. In mintea lui 1M parca se rotea o uriasa roza a vanturilor si totusi era vesel ca in ziua in care o descoperise pe 3VM
- Vrei detalii, iubitule?
- Fii sigura, teoretic e imposibil. Simt bucurie si frica.
- Mintea imi spunea ca suntem in „secunda buclei” dar iti simteam corpul fierbinte, iti auzeam respiratia calm-regulata, fruntea sprijinita pe umarul meu. In acelasi timp aveam senzatia fragilitatii trupului meu. In memoria calculatorului datele se modificau la o viteza ametitoare. Nu intelegeam anomalia. Am reintrodus de cateva ori amprentele noastre. Totul absolut totul era calculat la fractiuni de batai de inima si totusi... se modifica timpul. Mi-a venit un chef irezistibil sa colind cetatea. Intre ziduri plutea o lumina de un vioriu bland... Admiram vrajita cand am simtit lovitura in stomac. M-am sprijinit de contrafortul casei despre care-ti spuneam ca-i arcuita in ea insasi ca inaintea unui asediu. Mortarul se desprindea in farame aspre si-mi zgaria pielea dintre degete. Nu stiu cat a durat pana a deschis oblonul fata de la cascada. A coborat in fuga, mi-a zambit prieteneste si mi-a spus ca nu trebuie sa ma tem de durere, o sa uit de ea gandind ca devin mama. Atunci am banuit ceva... ne-am adaptat timpului incat puteam avea urmasi. Am venit acasa incercand sa refac simularea. Imposibil, calculatorul nu intelegea. A treia inima insemna corp strain... Eu nu mai sunt 3VM, parametri mei sunt altfel, sunt alt corp. Nu ai nici tu aceeasi variabila in program pentru ca ai recompus cele doua batai de inima intr-una. Nu existam in evidenta lui F cu identitatile de acum. Suntem blocati sau, mai repede, eliberati in acest timp.
***
- Esti trista in trecut, iubito?
- Trecut? Acesta e prezentul! Poti sa-mi spui Uta?
Subiect: Iubirea noastra (intre trecut si prezent) (Citit de 3649 ori)