Lupti sau astepti?

[alexia]

             "Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obţine niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poţi să lupţi pentru tandreţe? Sau pentru duioşie? Cel mult poţi să le aştepţi."

                                                                                Octavian Paler


              Eu una, nu mai am ce comenta. Poate altcineva...

[Eve]

este esenta unei vietii. Nu cred ca poti scoate esenta... esentei.
Poti doar sa zambesti si sa admiti ca... sunt lucruri pe care doar poti sa le astepti. Depinde la ce "lucruri" gandesti si din ce unghi privesti

[alexia]

          Cred ca trebuie rabdare, multa rabdare. Nu cred ca e o asteptare pasiva, cred ca e mai degraba un fel de impacare, de liniste, de siguranta ca intr-o zi asteptarea iti va fi rasplatita. Si cred ca e cel mai bun argument pentru "dragoste cu forta nu se poate". Ce mult lupatam unii, dar ce pacat ca pretul victoriei e...nimic!

[Eve]

 vezi... mereu e ceva de comentat, depinde unde te afli raportat la orice afirmatie. 
"Nu cred ca e o asteptare pasiva". Ce spui tu aici imi aminteste de intrebarile fiecarui profesor de literatura: "astepta pasiv ciobanasul din miorita moartea?", " in Baltagul..." 

[alexia]

           Eu prin "a astepta" nu inteleg "a nu face nimic", ci a fi impacat cu ideea ca "se va intampla". Nu am vrut sa sugerez sa nu facem nimic pentru a gasi tandretea, insa nu cred ca inversunarea, lupta pot aduce linistea si implinirea unui suflet. Dar ai mare dreptate Eve, depinde din ce unghi de vedere privesti. 

[Lady Allia]

 Eve... ...pup anticipat să nu doară  sau să nu crezi că este cu intenţie;D!
 Sper dealtfel să nu se supere nimeni pe mine acum, dar sunt euforică  şi nu cred să îmi treacă prea curând! 
 Ciobănaşul acela descris de tine în fraza: "astepta pasiv ciobanasul din miorita moartea?"...mi-a adus aminte fără să vreau de un banc:

 Într-o zi...fie ea o zi de mai ca să se simtă bine şi alexia  , un om de ştiinţă se plimbă pe câmp în căutarea sa continuuă de probe. În drum întâlneşte un cioban ce stătea proptit într-un toiag înalt, înalt. Ciobanul stătea oarecum pe vârful picioarelor, iar asta i-a atras omului atenţia.
 - Da..., bade!?
 - Apăi ce-i măi omule?
 - De ce nu tai din toiagul ăla să fie mai scurt...că prea stai nelalocul matale aşa!
 - Apăi cum să tai omule dragă? Uite...şi ciobanul arătă către partea de sus a toiagului, aici s-o însemnat cu briceagul stră-stră-bunicul tatălui meu, aici str-stră bunicul meu, aici bunicul meu, aci s-o însemnat tata, iar aici io...zise el surâzând mândru!
 Omu privi şi zâmbind întrebă:
 - Da, bade..., de ce nu îl tai de jos, că acolo nu s-a însemnat nimeni!
 Ciobanul îl privi oarecum nedumerit şi râzând îi răspunse:
 - D-apăi domnişorule dragă...pe mine sus mă deranjează nu jos!

 Na...cam aşa şi cu pasivitatea ciobanului din Baltagul! Sper să vă fi furat măcar un zâmbet...şi...promit să revin şi cu un răspuns pentru minunatul citat! 

 

[viulian]

Nu se va intampla niciodata 

http://www.flickr.com/photos/28551615@N00/66363057/