un dulce crin

[wanderer]

In sufletu-ti angelic a rasarit un crin
ce-n albul lui ma soarbe putin cate putin...
In amplul dans al noptii, doar luna felinar
ne-a fost cand, printre alge, al marilor hotar
ne despartea o clipa... agonizant de mult !
Trecand demonic, timpul, nu m-a lasat s-ascult
ecoul soaptei tale ce-n colt de semineu,
cu ochi ca de felina privea-n sufletul meu...

Usor, cu palma-ti fina, ce-a fost durere stergi
si-ngropi lacrimi in vise prin care tot alergi
sa prinzi o fericire... de-ai sti ce tare dor
saruturile noastre!... sau poate lipsa lor...
Ateu batran, secunda, zadarnic ma-ngropa
in cioburi de lumina... Pe-un nor de catifea
am desenat o lume in care esti doar tu
si eu, mereu acelasi... al tau, sau poate nu ?


Amurguri diafane atins-au ne-ntrerupt
Suavu-ti trup din care ador sa ma infrupt
Inchis-am pe vecie cu ale sortii chei
sfarsit de zi si noaptea in care-ai sa ma iei
de aici spre nu stiu unde... Spre cer ? chiar nu-i tarziu ?
Poate ca nu-i. Cu tine sa rad, sa plang, sa fiu.
Si a iubirii cupa s-o umplem cu noi doi
Tu, crinul meu feeric... eu, albul tau... si-apoi...