stau ghemuită - probabil mi-am păstrat această poziţie dinainte de a mă naşte - uit să umblu!
îmi ţin genunchii adunaţi sub suflet şi respir speranţă - poate au să mai înflorească merii din faţa zâmbetului.
am ascultat mereu cuminte stând la umbra cuvântului tău - am învăţat importanţa umbrei.
surâsul tău sarcastic a jucat cu mine darts - mă punea lângă iubire şi arunca în mine cu pumnale reci
ce au născut în lacrimile mele tristeţi şi doruri de primăveri şi ghiocei - am învăţat să nu te mai văd!
stau ascunsă acum în spatele unor lumânări de suflet - îmi ard încet anii şi...picur de dor de viaţă!
te regăsesc undeva în trecut când mi-ai dat drumul să cad - nu mai vreau să te întrezăresc - a trecut!
rămâi aşa cum eşti acum - chircit în lumea ta îngustă unde eşti regele propriului tău regat
încet, încet te prelingi pe propriul rug jucând tabinet cu însuşi nemurirea unde ţi-ai ridicat palate de gheaţă.
am să fiu acum tot ce nu ai vrut ca să fiu - m-ai descris ca şi femeie dezbracându-mă de mine însămi,
despuindu-mi sufletul şi aruncându-l în mijlocul unei arene pline de clovni - m-am simţit lacrimă!
am să îţi dau ca şi ort amintirea mea iar eu voi picta cerul verde şi soarele curcubeu - am învăţat uitarea!
Subiect: din trecut... (Citit de 2565 ori)