Cine ma intelege ?

[Zantiala]

Pe calea care am ales,
Nu-i loc de drum nici gand
A fi vreodata-n vant cules
De suflul mortii, plin de Sfant.
Caci graul care creste-n lanuri
De neghina trecatoare,
Secerii ii cade-n streanguri,
Vii de vii, unduitoare
Ramura ce pleaca-n soare,
Simplu crestet, plin de noduri,
Sufletului ii rasare,
Viata rupta-n mii de rosturi !
Ce e viata, tu, o zana,
Ce te-opresti pe-a mea carare,
Aducandu-ma de mana
Catre valea calatoare ?!
Nu stii oare, nu stii bine,
Ca in ram de tei, si floare,
Canta pasarea de mine,
Versuri reci, mangaietoare ?
Nu stii oare, ca in codrul
Cel cu lacrimi abatute
Pregatita-mi patul tandru,
Intre frunze nestiute ?
Tu ma plangi, si-mi pui cununa,
Vestejita prin neanturi,
Imi ridici in cer mununa,
Imi intinzi pe mare, falduri
Dar ma uiti, m-arunci in vaste,
Triste, spatii de raceala
Ros de lacrimi intre coaste
Puse-n lume ca spoiala.
Si ma scol, te caut amarnic
Arucand la panze, fire,
Ce-s cusute-n chipul tainic,
De paianjenii-safire.
Unde-mi esti, imi pleci in clipe ?!
Ma aplec spre ei, ii tulbur,
Si le rog ca sa imi tipe,
Suferintei mele, abur.
Sa se-nalte inspre inalturi
Sa il vezi in chip de seara,
Altintata-n  nori si falduri
De lumina prea amara !

Sa o simti, macar in treacat,
Cum se scurge dinspre vise,
Inspre usa cea cu lacat,
Prinsa-n vorbele nescrise
Unde-ti este mana, draga
Lacrima de gand divin ?
Unde esti tu, prea pribeaga
Doar o ora sa te tin ?

M-ai iubit, cum nu se poate,
Sa iubesti un om - cuvant
Risipita de armate,
Din razboiul meu prea sfant.
N-am stiut eu insa, oare
Ca o raza nu pogoara,
Zeilor lumini amare
In chip etern de primavara ?!
Ma vei crede, plin de cuget
Negru, ca si corbul noptii !
Iuda cruda, drac in suflet
Blestemat al vietii, sortii ?
Da, sunt negru ca o noapte
Cea din urma, ce rasare,
Dupa muntii plini de soapte,
Iadului, un negru soare !
Focul care-mi arde-n trupuri,
Este negru, si aprinse
Negraite, tainici purpuri,
Stau in fata-mi, nedistinse.
Hainea mea, mi-ajunge, larga,
In tarana cea murdara,
Dracii-n jurul meu se-alearga
Tot prin bezna cea fugara.
Asta-s eu, pe lume-o gluma,
Si aici, un vesnic rege,
Inegrit si-ucis in huma,
Cine ma mai intelege ?