Ti-am auzit plansul in noapte.
In linistea neagra ce s-a lasat asupra casei mele m-am ghemuit pe-ul colt de pat incercand sa tac ,eu toata sa fiu tacere:fara suflu ,fara scancet de durere. Auzisem voci in umbra ,uneori tipete ce ma zgariau ca ghiare de pisica ,pe suflet .Prin jur ei uitasera ce-nseamna zambetul pictat in culori calde pe o fata luminoasa ,uitasera sa mai stearga lacrimile ce cadeau parca fara intrerupere,parca din obisnuinta ,iar ochii se intunecau si ei uitand de sclipirea atat de evidenta ... inainte.
Si cum incercam sa-mi linistesc sufletul am auzit pierdut in noapte ,un plans strident ce nu se mai oprea. Era sufletul sufletului meu .Ma pierdusem in incremenire din cauza neputintei.Si timp si departare.Si-am adormit leganand pe brate sufletul trist ,am sarutat ochi in lacrimi si -ncercanati ,buze -uscate de un vant puternic.
Noaptea a trecut ,era 5:53 cand un soare timid se putea ghici in departare si calmul domnea in mine ,toata.
Si am tacut incet in 16,17,18...zile.