Uneori privesc prin mine ca şi printr-o fereastră
şi pot să văd fiecare urmă de lacrimă
prelinsă pe geam
aş vrea să existe ceva magic să le şteargă,
dar nu există decât vise!
Sunt zile în care dincolo de fereastră stau atârnate steluţe
şi brazii de Crăciun niciodată nu se ofilesc,
iar zăpada cade încă peste suflete!
Sunt zile în care dincolo de fereastră răsar curcubee
peste dimineţi senine,
iar boabele de rouă iubesc cerul
uitând de ropotele infernale!
Uneori dincolo de fereastră tot mai aud paşi şi ecouri sparte
în neputinţe...şi tare aş vrea să pot
închide geamul de la fereastră, dar uite, încă o lacrimă prelinsă
printre trecători prea grăbiţi
să ştie să se oprească privind către ferestre de suflet!