Eu cred ca este vorba despre faptul ca lucrurile frumoase apar atunci cand lasi natura sa isi urmeze cursul.
Trandafirul infloreste pentru ca numai asa se simte implinit...pentru ca asa i-a fost lui harazit. Imagineaza-ti ce ar fi daca la un moment dat trandafirul nu ar mai vrea sa faca trandafiri....ci papadii

Nu ar reusi decat sa intre intr-o depresie fara margini

nici cei mai renumiti psihiatri nu ar mai avea ce sa-i faca

In plus, eu cred ca daca trandafirul s-ar chinui sa faca trandafiri, ma refer aici la un chin psihologic, nu unul fizic

daca ar face o lista cu motivele care il determina sa infloreasca, eventual sa le si ordoneze in ordinea... in ce ordine ar vrea el, atunci nu cred ca ar reusi sa faca decat, cel mult, un boboc amarat...cu petale anemice, impregnate cu anxietate....

Maretia infloririi trandafirului consta tocmai in aceea ca el infloreste fara sa isi puna problema daca e sau nu momentul...daca are bani sa ii plateasca florii sale mancare, haine sau sa il scoata la film....sau cine stie ce alte intrebari esentiale de genu asta

In definitiv, infloreste pentru ca infloreste.....
Si, stii ceva, eu cred ca infloririea papadiei nu e cu nimic mai prejos decat infloririea trandafirului, ori a oricarei alte flori, ori cu maretia cu care cucul isi cheama perechea - colo jos in poienita, ori cu modul perfect in care se invartesc planetele in univers....
Hai sa ne bucuram de inflorirea trandafirului! Si sa luam exemplu de la el .....

"sa inflorim" pentru ca "sa inflorim"... fara nici un motiv anume