Iubirea este jumatatea de inceput...

[orhideea albastra]

"Libertatea este un alt aspect al meditatiei. Fie începi cu libertatea si vei ajunge sa constientizezi realitatea fiintei tale, fie începi cu constientizarea si vei deveni liber. Libertatea si constientizarea merg mâna în mâna. Iubirea este un gen de legatura subtila, însa este o experienta esentiala pentru maturizare.
 Iubirea te face real; altfel, ramâi o fantezie, un vis fara substanta. Iubirea îti da substanta, iubirea îti da integritate, iubirea te face sa fii centrat. Însa ea este doar o jumatate a calatoriei; cealalta jumatate trebuie completata prin meditatie, prin constientizare. Însa iubirea te pregateste pentru cealalta jumatate. Iubirea este jumatatea de început, constientizarea este jumatatea de la sfârsit. Între iubire si constientizare, între aceste doua maluri, curge râul realitatii fiintei tale.
 Nu evita iubirea. Intra în ea, cu toata durerea pe care o aduce ea. Da, iubirea doare, dar daca esti îndragostit, nu conteaza. De fapt, durerea te întareste. Uneori durerea este cumplita, dar toate ranile alea sunt necesare pentru a te provoca, pentru a te face mai putin somnoros. Toate acele situatii periculoase sunt necesare pentru a te face vigilent, pentru a te trezi. Iubirea pregateste terenul, iar în solul iubirii poate sa se dezvolte samânta meditatiei - numai în solul iubirii.
 Cei care, de frica, fug de lume, nu vor ajunge niciodata la meditatie. Pot sa stea vieti la rând în grotele din Himalaya, ca tot nu vor ajunge la meditatie. Lucrul asta nu e cu putinta pentru ca, fugind de lume, au fugit si de iubire, or numai iubirea pregateste terenul în care încolteste si se dezvolta samânta meditatiei.
   De aceea insist eu asupra nerenuntarii la lume. Fii în ea, accepta-i provocarile, accepta-i pericolele, ranile, durerile. Treci prin ea. Nu o evita, nu încerca sa gasesti o scurtatura, pentru ca nu exista nici una. Viata e o lupta, e o sarcina anevoioasa, dar numai acceptând lupta ajungi în vârf.Si bucuria va fi mai mare, mult mai mare decât daca ai fi lasat în vârf de un elicopter, caci atunci ai ajunge acolo nedezvoltat si n-ai putea sa te bucuri de faptul ca esti acolo. Gândeste-te la diferenta... Te straduiesti din greu sa escaladezi Everestul. E foarte periculos, moartea pândeste la orice pas, exista toate posibilitatile sa nu ajungi în vârf, exista toate posibilitatile ca muntele.sa te învinga. sansa de a ajunge în vârf e una la o suta. Însa pe masura ce te apropii de vârf, bucuria e tot mai mare. Spiritul tau pluteste în înaltimi. ti-ai câstigat aceasta bucurie, ai platit pentru ea, nu ti-a dat-o nimeni pe degeaba. Cum ar fi, însa, daca ai coborî în vârf dintr-un elicopter? Ai sta acolo, ca un prost, uitându-te în jur si întrebându-te ce cauti acolo? Dupa cinci minute, ti-ai spune: "Am facut-o si pe asta! Nu-i mare lucru de vazut aici!".
 Calatoria creeaza telul; telul nu e sa stai acolo la capatul calatoriei, calatoria creeaza telul pas cu pas. Calatoria este telul. Calatoria si telul nu sunt doua lucruri distincte. Scopul si mijloacele nu sunt doua lucruri separate. Scopul e raspândit de-a lungul întregului drum; toate mijloacele contin în ele scopul.Sa nu ratezi nici un prilej de a trai, de a fi viu, de a fi responsabil, de a te angaja, de a te implica. Sa nu fii las. Înfrunta viata, ia-te la trânta cu ea. si apoi, încetul cu încetul, ceva în tine se va cristaliza. Da, lucrul asta ia timp. S-ar putea ca atunci când ajungi la capatul drumului parul sa-ti fi cazut si sa tremuri din toate încheieturile, dar toate astea nu conteaza deloc, pentru ca o data ce ai ajuns sa fii real, nu mai poti fi ireal - lucrul asta dureaza vesnic. Însa l-ai câstigat. Da-mi voie sa repet: în viata nu obtii nimic gratis. si chiar daca ai obtine, ar fi inutil. Trebuie sa platesti, si cu cât platesti mai mult, cu atât ai mai mult de câstigat. Daca poti sa-ti risti toata viata pentru iubire, mare va fi realizarea ta. Iubirea te va trimite înapoi la tine; ea îti va oferi câteva crâmpeie din meditatie. Dupa ce vei fi întrezarit acele crâmpeie, în tine se va naste o mare dorinta de a ajunge la starea pe care ai intuit-o în acele crâmpeie, de a trai vesnic. Iubirea îti da gustul meditatiei.
 O experienta orgasmica nascuta din iubire este prima experienta a starii de samadhi, a extazului. O data ce ai gustat extazul, nu te mai multumesti cu lucruri lumesti. Sacrul a patruns în tine, a ajuns la inima ta. Dumnezeu ti-a atins inima, i-ai simtit atingerea. Acum ai vrea sa traiesti vesnic în acea clipa, ai vrea ca acel moment sa nu se mai termine niciodata. Atâta timp cât n-ai sa ajungi ca acel moment sa fie întreaga ta viata, ai sa fii nemultumit.
Pe de o parte, iubirea îti va da o mare bucurie, iar pe de alta parte, setea de bucuria eterna."

OSHO- "Iubire, libertate si solitudine"