Ce-i al tau e pus deoparte....

[viulian]

Oare ?

Sigur acel 'ce-i al tau' este ceva minunat, aparte, fix pe dorinta si gustul tau ? Toti se pare ca asa se gandesc - wishful thinking!

Si daca! nu e chiar atat de frumos, nu e chiar atat de minunat, nu e chiar atat de apropiat, ceva asa... ai putea zice chiar mediocru, daca n-ar fi sa fie al tau ?

 

[inda]

Nu stiu daca am prins chiar bine ideea, dar daca intrebarea era ca ceea ce-i al tau obligatoriu trebuie sa aiba atasate doar superlative, cred ca asa e. In momentul in care esti convins ca e al tau si pe deasupra si pus deoparte, toate calitatile se schimba dintr-o data sarind cat colo pe scara gradelor de comparatie. E oarecum ca si cu copii, al tau e cel mai dintre cei mai, chiar daca saracutul de el e cam slut si coeficientul lui de inteligenta trage catre 50 

Si daca mai stie cineva ca acel ceva e pus deoparte pentru tine, brusc valoarea ii creste si devine ravnit; asa ca vorba aceea 'fie painea cat de rea, tot ti-o fura cineva'

[viulian]

Dap, aia e sensu.

Ca vai, ce-i al meu, e pus deoparte. Marea utopie e undeva, sigur e, deci.. sa ma mai linistesc.

Si intorci privirea suspinand putin...

Si vezi alaturi o persoana pe care n-o recunosti.
Care nici nu stii cum a ajuns acolo.
Si te gandesti TU cum ai ajuns acolo ?

Nu te trece asa oare un fior, dupa aceea, NU CUMVA, ce-i al meu e chiar aici langa mine ?
Un soi de TREZESTE-TE BAAAA nu exista mai bine decat ai deja. Stop dreaming!
Ce-i al tau a fost deja bine pastrat si e fiiiix langa tine.