Imi aduc aminte de sedintele de servici, seful stand in picioare si vorbindu-ne de problemele din firma, criticandu-ne si apostrofandu-ne minute in sir, zeci de m inute interminabile, pe un ton grav si apasat. In asemenea momente, orice gluma sau comentariu soptit de vreun coleg, amintirile haioase, nasturele desfacut de la camasa al sefului aveau un efect fulminant. As fi ras cat m-ar fi tinut gura. Dar cum sa razi cand seful tine prelegeri?! Faceam eforturi colosale sa ma abtin si, da, obrajii mi se inroseau imediat. Cand se termina sedinta, insa, glumele nu mai aveau aceeasi savoare si roseata din obraji disparea in cateva secunde.
In liceu ma inroseam cand incercam sa copiez la vreun extemporal. Asta ma dadea de gol asa ca era de preferat sa imi vad de treaba, sa iau un 5 cinstit decat un 1 pentru copiat.