11 Octombrie, 2025, 01:28:42 a.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Numarul zilelor noastre  (Citit de 3215 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

20 Martie, 2008, 01:03:05 a.m.
Citit de 3215 ori

sic

Vizitator
Sunt zilele noastre numarate? Crezi ca se stie de la inceputul vietii noastre cat vom trai? Putem determina noi in vreun fel durata vietii noastre?
Daca ti-ar spune cineva "pana la sfarsitul vietii tale vei mai fuma 2846 de tigari", iar tu esti un fumator pasionat, ce vei face in clipa urmatoare? Te vei lasa de fumat? Vei incerca sa fumezi a 2846+1a tigara ca sa zambesti satisfacut ca ai invins "profetia"? Vei ignora mesajul? Ai reusi sa ignori un asemenea mesaj sau ar fi o simpla amagire caci ai numara fiecare fum de tigara pe care il inhalezi?

PS: fumatul e o parte irelevanta a problemei. Nu incerc sa duc o campanie anti fumat (desi ar merita!). Asa ca nu raspunde in pripa : "nu sunt fumator, nu ma priveste!". :)

20 Martie, 2008, 05:20:52 p.m.
Răspuns #1
Offline

sunshine


 Da, cred ca zilele ne sunt numarate. Cred ca fiecare a primit viata cu un motiv. Cred ca fiecare om are un scop pe lumea asta. Cu fiecare zi care trece imi dau seama ca nu traiesc de dragul de a ocupa un loc in spatiul asta , de cate ori mi se intampla ceva urat sau ceva frumos imi spun ca exista un motiv pt toate. Ma simt minunat cand pot sa ajut , simt cum ingerii ce ma insotesc imi dau o bila alba( cum imi spune cel mic), simt ca ma vede toata lumea cand fac o fapta buna. Dimpotriva, cand gresesc plec privirea si mi-e rusine si frica de D-zeu ca am putut fi eu cea care a gresit. Incerc sa-mi repar greseala cu prima ocazie.
  Au fost multe zile in viata mea cand mi-am dorit sa nu fi existat dar simteam in clipele acelea ca D-zeu are ganduri mari pentru mine si viata mea e lunga si plina de incercari.Mi-am dorit sa mor si am realizat ca imi doream asta tocmai pentru ca simteam ca nu se va intampla. M-am simtit batrana si inutila pana intr-o zi cand m-am oprit din plans si am invatat din nou ce e "maine".
  Mai cred ca fiecare simte cand i se apropie sfarsitul dar nimeni nu are curajul s-o spuna inainte tocmai pentru ca spera sa se insele. Chiar daca multi spun ca nu se tem de moarte, cand soseste clipa isi dau seama ca ar mai avea multe de facut si nu sunt pregatiti sa accepte sfarsitul.
  Daca as face ceva sa-mi prelungesc viata atunci cand as afla sigur cand va fi sfarsitul...nu vreau sa ma gandesc la asta acum. Eu chiar vad numai viata dar, atunci cand va sosi ultima zi, voi fi demna si mandra de tot ce am realizat, voi regreta ca voi face sa sufere sufletele care ma iubesc.
  Cat despre puterea noastra de a determina durata vietii, nu cred sa avem asa o putere. Am cunoscut multi oameni( printre care cineva ff drag mie) care au tras de viata si au inselat moartea mult timp insa....nimic pe lumea asta nu este vesnic.
  Cu siguranta zicala "Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus" este adevarata.Profetia nu poate fi invinsa, doar putin amagita :)
« Ultima Modificare: 20 Martie, 2008, 05:51:55 p.m. de sunshine »
\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\'\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\

20 Martie, 2008, 08:48:22 p.m.
Răspuns #2

sic

Vizitator
Sunshine, ai dat un raspuns amplu si profud intrebarilor mele. Exista, insa, o contradictie in cuvintele tale , pe care nu vreau sa o ignor: spui ca ai cunoscut persoane care au inselat moartea mult timp si apoi spui : "zicala "Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus" este adevarata". Cum se impaca cele doua lucruri?

Apoi, ma intreb: sa fie oare zadarnice eforturile oamenilor de a se mentine sanatosi? Sunt naivitati toate cartile care vorbesc de diete si alimente sanatoase, de tehnici de eliminare a stresului, etc.? Sunt avertismentele privind nocivitatea "viciilor" niste povesti stupide?