Replică la "'Beţie" de Monica Mihaela Pop
Mă doare-n carabină de Căile Lactee
Ce-ţi mişună sub pleoape. Cu mâini de haruspiciu
Te-am scos cu anasâna din pielea roză, fee,
Reinventându-ţi karma:femeie de serviciu!
Mi-ai adorat, eclectic, instinctele primare,
Când îţi ciopleam dantura, suav, fără regrete,
Eram, pe-atunci, romantic. La brâu purtam topoare
Şi percutam gioconde, din zbor, ca un erete.
Un inventar iubirii-făceam, cu gesturi bruşte,
Stând ancoraţi aiurea în toante sinergii
Şi-ţi torpilam, pe-o bancă, în parcul full de muşte,
Atletic, bastionul, sfidând blenoragii.
Ai vrea să facem trocuri de ţipete carnale,
Degeaba zic: "Fă, şterge-o!". La mine încă ţii,
O să te scot, prostuţo, again din balamale,
Apoi mă voi retrage spre bahice beţii...
Poezia de la care s-a pornit:
Beţie
de Monica Mihaela Pop
Sărută-mi consecvent Calea Lactee
Gustând, pe îndelete, stea cu stea
Şi fă-mă constelaţia femeie
Ce arde, fremătând, pe coapsa ta.
Să dezminţim păcatele primare
Cu dinţii despletindu-le încet
În foşnete, curgând prin capilare
Precum tăceri pe buze de ascet.
Şi inventariindu-ne agale,
Îmbrăţişaţi în ronde sinergii,
Să facem troc de ţipete carnale
Părtaşi fiind aceleiaşi beţii.