Ignoranta

[Just]

"Ignoranta este mama fericirii." (Giordano Bruno)
"Ignoranta este originea tuturor relelor." (Socrate)

Ma intreb si va intreb ,care din cei doi are dreptate in ceea ce priveste ignoranta ? Putem spune ca in unele cazuri este bine venita ,iar in altele din contra ? 

[Paul]

Ignoranta este originea tuturor relelor, este foarte adevarat, dar este in acelasi timp arma prostilor, pe care nici o prejudecata nu ii poate atinge.
Sunt ambele adevarate. Doar ca in prima se vorbeste despre fericirea prostilor, iar in a doua se vorbeste despre efectele prostiei.

[liviu]

"Ignoranta este mama fericirii." (Giordano Bruno)
"Ignoranta este originea tuturor relelor." (Socrate)

Ma intreb si va intreb ,care din cei doi are dreptate in ceea ce priveste ignoranta ? Putem spune ca in unele cazuri este bine venita ,iar in altele din contra ? 

Niciodata un raspuns nu poate fi atat de plin de intelepciune ca o buna intrebare.  

R: Au dreptate amandoi. Nu este vorba de o contradictie logica, ci de o situare la doua nivele de semnificatie diferite (realitati multiple). In timp ce primul a avut ca sistem de referinta ce se intampla "sub soare" (vezi si Eclesiastul, in Vechiul Testament), al doilea a privit "ceva mai de sus" (a avut o perspectiva mai larga.. privind lucrurile d.p.d.v. al finalitatii lor)

[Semiramis]

depinde de faptul cum alegi să îţi trăieşti viaţa, instinctual sau raţional.
o viaţă bazată pe instincte şi implicit pe satisfacerea lor implică ignoranţa ca şi condiţie necesară a acestui fel de a trăi.
pe de altă parte, instinctele care se manifestă în plină forţă din cauza ignoranţei individului nu sunt întotdeauna o bucurie din perspectivă etică. a-ţi lăsa animalul instinctual din tine să zburde la nivelul societăţii poate crea varii nenorociri.
nu există o contradicţie între cele două păreri (citate), ci doar două feţe ale acţiunilor ce decurg din ignoranţă.

[viulian]

Asta imi aduce aminte de bancul acela cu eschimosul si calugarul - probabil ca il stiti, e si in alt topic pe forum - pus de Bllue.

Eschimo: Would i've burned in hell... if you had not tell me about Jesus?
St.Peter: No...
Eschimo: Then why did you tell me about him?

E foarte greu sa eviti a fi ignorant. Daca am fi 'aware' in mod constant, cred ca am innebuni in secunda doi - de aceea si creierul are automatismele lui, precum si ratiunea are automatisme (prejudecatile sa zicem, rutina, etc). Ignoram in mod constant o gramada de chestii. Cum ar fi sa fii mereu atent ca mai trebuie sa respiri, sa-ti pui inima sa bata de fiecare data, sa controlezi toti muschii cand te plimbi etc ?

Deci aici as spune ca ingoranta e fericire. Cu cat se intampla mai multe de la sine, fara sa le controlam, cu atat e mai putin solicitant, si deci mai bine.

De asemenea, cuvantul ingoranta se foloseste cumva de catre oamenii inteligenti in a denigra pe cei mai putin destepti, dar care par mai fericiti - care sunt ceva mai instinctuali. Aici mi se pare o contradictie, orice om este fericit sau nefericit, si chiar daca dilemele unui inteligent sunt mai profunde decat ale unuia neinteligent (sau care doar crede ca e), pana la urma tot in insomnie se traduce - asa ca nu cred ca se pot 'cantari' cele doua suferinte. Intelectualul e invidios ca nu e instinctual, instinctualul e invidios ca nu are banii intelectualului.

Despre ingoranta este mama tuturor relelor, nu cred ca se aplica. Poate neatentia este mama tuturor relelor, caci nu poti sa zici ca ai fost neatent, daca erai ignorant inainte. Daca nu stii ce te va lovi, de unde sa fii atent la asta ? Iar daca nu stii ca vei fi lovit, si o luam pe calea lui Creanga cu drobul de sare - pana la urma, nu stii de ce te-ai nascut, si nici ce scop ai, nici daca vei face corect alegerile pana la final, asa ca esti deja raul intruchipat nu ?

Cred ca trebuie un echilibru. Sa iti urmezi pasiunea, caci asta stii sigur ca ti-a fost dat, la nastere, talentul, si daca se poate sa mai intelegi una alta pe parcurs, foarte bine, daca nu, iar foarte bine.

In incheiere, despre opusul ignorantei, si anume intelegerea, mi-a zis un amic o vorba: "ba, imi pare rau ca deja stii raspunsul, inseamna ca nu te vei mai lovi de problema". Asta nu inseamna ca nu vor mai fi probleme. Si sa stii totul de la inceput, inseamna sa fii Dumnezeu. Si cum nu esti, esti ingorant

Asa ca.. fiecare dupa puteri.

[liviu]

... Aici mi se pare o contradictie, orice om este fericit sau nefericit, si chiar daca dilemele unui inteligent sunt mai profunde decat ale unuia neinteligent (sau care doar crede ca e), pana la urma tot in insomnie se traduce - asa ca nu cred ca se pot 'cantari' cele doua suferinte. Intelectualul e invidios ca nu e instinctual, instinctualul e invidios ca nu are banii intelectualului.

Despre ingoranta este mama tuturor relelor, nu cred ca se aplica. Poate neatentia este mama tuturor relelor, caci nu poti sa zici ca ai fost neatent, daca erai ignorant inainte. Daca nu stii ce te va lovi, de unde sa fii atent la asta ? Iar daca nu stii ca vei fi lovit, si o luam pe calea lui Creanga cu drobul de sare - pana la urma, nu stii de ce te-ai nascut, si nici ce scop ai, nici daca vei face corect alegerile pana la final, asa ca esti deja raul intruchipat nu ?

Cred ca trebuie un echilibru. Sa iti urmezi pasiunea, caci asta stii sigur ca ti-a fost dat, la nastere, talentul, si daca se poate sa mai intelegi una alta pe parcurs, foarte bine, daca nu, iar foarte bine.

In incheiere, despre opusul ignorantei, si anume intelegerea, mi-a zis un amic o vorba: "ba, imi pare rau ca deja stii raspunsul, inseamna ca nu te vei mai lovi de problema". Asta nu inseamna ca nu vor mai fi probleme. Si sa stii totul de la inceput, inseamna sa fii Dumnezeu. Si cum nu esti, esti ingorant

Asa ca.. fiecare dupa puteri.

Contradictii - echilibru - puteri... (trei observatii pertinente  )

... intr-un cuvant paradox (al cunoasterii adevarului): "Daca nu stii dinainte ce cauti, n-ai cum sa gasesti.. Dar atunci, n-ai cum sa gasesti decat ceea ce cauti!!! Si atunci cum este posibil progresul cunoasterii!!! Tocmai de aceea am si zis ca inteligenta (si cunoasterea) au limitele lor. Am mai zis: Cu cat cautam mai staruitor adevarul, cu atat mai mult ne indepartam de el.. Si ca ar fi preferabil (= mai practic) sa credem intr-o minune, si anume ca adevarul ne va gasi pe noi (in acest caz, ignorant este doar acela care refuza sa-l primeasca de-a gata). Si nu in ultimul rand: O buna intrebare este mai inteleapta decat o mie de raspunsuri, pentru ca daca iti schimbi unghiul (sistemul de referinta) "vezi" altfel problema. De aceea se si zice ca cele mai mari probleme ale vietii nu pot fi rezolvate, dar pot fi depasite! 

[liviu]

Referitor la pasiune.. despre care amintea Iulian..

..daca este adevarat ca "nimic nu e mai practic decat o buna teorie".. 

Atunci cand vorbim despre pasiuni - d.p.d.v. psihologic, ca e cel mai elegant -, trebuie sa avem in vedere doua lucruri, si acestea sunt: 1. spiritul si 2. viata

Referitor la "spirit", cei ce au abordat mai in profunzime problema, zic ca doar "viata traita intr-un anumit spirit", merita traita, dupa zicala "daca nu ai gasit ceva pt. care sa merite sa-ti dai viata, inseamna ca nu ai pentru ce sa traiesti"...
Aici mai trebuie adaugat doar ca trebuie sa fie ceva personal, in sensul de a-ti gasi calea care este in acord cu propriile nevoi si aspiratii, pazindu-ne cu grija de "-ism"-ele vremii (=idolii moderni, cum ar fi: feminismul, individualismul, dar si pacifismul, globalismul, si orice alt curent ar mai putea veni la moda!!!). Astia sunt idoli mai de oras, asa.. Pe la noi pe la tara, idolii iau forma impersonalului "se": se zice.., se face.., se drege.. intr-un cuvant, "gura lumii", "radio-santul", popular..

Dar fie intr-un fel, fie in altul, rezultatul este acelasi: uite-asa ne mai spalaram putin creierele noastre prafuite.. de atata stres!!! 

Cat despre ceea ce se poate intelege aici prin "viata", este suficient sa ne aducem aminte, din cand in gand, ca suntem doar niste "oameni in trup", iar "spiritul" ce ne anima, deci pasiunea, in ultima instanta, ne si consuma, dupa cum este scris: "Duhul este plin de ravna, dar carnea este neputincioasa".. Se poate remedia prin ceva miscare in aer liber, produse naturiste, etc.

Concluzia ar fi ca "bine e sa tii la aceasta (spiritul), dar nici pe cealalta (viata) sa n-o lasi din mana.. 

Cel lipsit de pasiuni nu ramane nici el, saracu, chiar asa "de lemn Tanase",  ca vine.. de unde o fi venind, o tigarusa, un paharel.. hai sa mai traim nitel, si inca unul.. si iata viciul (= "surogat de inlocuitor" de pasiune!) Asa ca nimeni n-are scapare de pasiune.