Despre poligamie ce ştim ?

[Mihai Dor]

Thierno N'Diaye
UN SENEGALEZ BIGAM LA BUCUREŞTI

Domnul din poză se numeşte Thierno N'Diaye şi e director în Ministerul Justiţiei din Senegal. Se ocupă şi de o reţea de şcoli pentru copii cu probleme sociale, căreia participanţii la expediţia anuală "Cu papucii prin deşert" şi-au făcut bunul obicei de a-i dona, de fiecare dată, maşinile care au supravieţuit călătoriei. Nu astea au fost, însă, motivele pentru care am hotărât să-l tragem de limbă pe Thierno. Nici faptul că are 53 ani şi arată de 30 nu a fost ceea ce ne-a mobilizat. Doamnelor, sunteţi atente? Ar fi bine, pentru că Thierno se numără printre fericiţii bărbaţi din lume care pot avea, în perfectă legitimitate, mai multe soţii. Deocamdată are doar două, şi... voie să se mai însoare încă de două ori...

TEXT: SIMONA TACHE FOTO: STAN CONSTANTIN
revista TABU

tabu: Vorbiţi-mi în câteva cuvinte despre legea căsătoriei din ţara dumneavoastră natală, Senegal. T.N.: în Senegal, bărbaţii au posibilitatea să aleagă între o căsătorie monogamă şi una poligamă. Poligamia poate fi limitată la două, trei sau patru soţii. In mod tradiţional, în Senegal, există multe cupluri poligame. Pentru că poligamia permite familiei, şefului familiei, să aibă multe persoane în jur care să-l ajute şi să-l sprijine. Astăzi, în zonele urbane, din cauza problemei spaţiului, poligamia are o tendinţă descendentă. Oamenii locuiesc în apartamente sau în case şi nu prea mai e loc. Eu mă număr printre bărbaţii poligami.
tabu: Aveţi două soţii. Aţi ales poligamia în această variantă?
 T.N.: într-adevăr am două soţii, dar s-ar putea să mă reîntâlniţi în curând căsătorit a treia oară sau, cine ştie, poate şi a patra. Prima mea soţie, Adele, cu care sunt căsătorit de 24 de ani, e o femeie fermecătoare şi foarte frumoasă. Acum doi ani m-am căsătorit a doua oară.
tabu: Cu o femeie la fel de fermecătoare?
T.N.: Tatou e minunată, dar parcă mai puţin decât Adele.
tabu: Astăzi, mulţi tineri din Dakar optează pentru poligamie, dar se rezumă, totuşi, la un singur mariaj. Procedează aşa în ideea ca, sub ameninţarea poligamiei, soţia să rămână blândă şi docilă şi să evite saşi contrarieze în vreun fel partenerul de viaţă, ca nu cumva acesta să nu contracteze o nouă căsătorie?
 T.N.: Nu e vorba de asta, ci de altceva. E o măsură de precauţie pe care bărbaţii şi-o stabilesc din capul locului. Poate, iniţial, sunt ferm convinşi că nu-şi vor lua niciodată o a doua, a treia sau a patra soţie. Dar nu au de unde să ştie dacă nu cumva peste cinci, zece, cincisprezece ani, farmecul unei alte femei nu-i vaconvinge să facă, totuşi, acest pas.
 tabu: Am citit undeva o chestie răutăcioasă: că senegalezii preferă să se căsătorească cu femei foarte tinere pentru că sunt naive şi uşor de dominat. E adevărat?
T.N.: Nu-i adevărat. Ce e real e că, în Senegal, diferenţa de vârstă din¬tre soţ şi soţie e adeseori mare. Asta pentru că bărbaţii se căsătoresc de-abia după ce sunt siguri că au capacitatea materială de a întreţine o familie. Pe la 26, 28, 30 ani, bărbaţii încep să muncească mult, să economisească, să pregătească momentul căsătoriei. Se întâmplă să aibă norocul să întâlnească tinere de 18-20 ani, cam asta e diferenţa de vârstă cel mai des întâlnită. Asta e bine, pentru că, în cazurile când cei doi au aceaşi vârstă, femeia îmbătrâneşte mult înaintea soţului ei. Când există o diferenţă de vârstă mai mare, ei pot îmbătrâni împreună fără probleme. Femeia nu e niciodată naivă, ci dimpotrivă, mai inteligentă decât bărbatul.
tabu: Locuiţi cu ambele soţii în aceeaşi casă? Descrieţi-mi puţin viaţa dumneavoastră de familie. T.N.: N-aş face niciodată asta, din respect pentru soţiile mele. Am două case. Prima soţie e prietena mea, mama copiilor mei, femeia mea, sora, sfătuitoarea şi complicea mea. Ea locuieşte împreună cu cei patru copii pe care i-am adus pe lume împreună, trei băieţi şi o fată. Cu cea de-a doua soţie încă nu am copii. Pentru ea am cumpărat un apartament în care să locuiască.
tabu: Putem iubi mai multe persoane în acelaşi timp?
T.N.: Sigur că da. întrebaţi o femeie care are mai mulţi copii dacă îi iubeşte în egală măsură pe toţi. Vă va răspunde că da. Putem iubi mai multe persoane deodată, fiindcă suntem inteligenţi. Eu îmi iubesc ambele neveste. Dar prefer ca ele să nu locuiască împreună, din respect.
tabu: Ce relaţie au soţiile dumneavoastră? Merg împreună la cumpărături, vorbesc la telefon? T.N.: Există un fel de solidaritate între ele pentru că împart, iubesc şi înţeleg acelaşi bărbat. Dacă ar locui împreună, poate ar apărea dificultăţi, dar aşa, nu există nici o problemă. Nu merg împreună la cumpărături, îşi fac vizite din când în când, vorbesc la telefon, dar atât.
tabu: Aveţi un program? Luni la prima soţie, marţi la cea de-a doua? Cum vă împărţiţi între două femei?
T.N.: Petrec două zile consecutiv împreună cu fiecare din ele. Şi, pentru că am copii care au nevoie de prezenţa mea, mănânc în fiecare zi la prânz cu prima soţie şi copiii.

[Mihai Dor]

CONTINUARE INTERVIU

tabu: Există rivalitate între cele două doamne? Dar o ierarhie?
T.N.:Există o ierarhie. Prima este patroana, şefa celei de-a doua. Dacă ea nu ar fi fost de acord, cea de-a doua căsătorie, aceasta n-ar fi existat. Din respect, înaintea celei de-a doua căsătorii, am avut o discuţie, o negociere cu Adele. Vedeţi, bărbatul e, prin natura lui, poligam. In unele ţări, poligamia e oficializată, în altele nu. Asta nu înseamnă că, acolo unde nu e oficializată ea nu există. Există, doar că soţia nu ştie niciodată cu cine îşi împarte bărbatul, în Senegal, soţia ştie cu cine îl împarte. La voi, de exemplu, când un bărbat se află împreună cu altă femeie decât soţia, pretinde că e în delegaţie.
tabu: Sunt soţiile dumneavoastră geloase una pe cealaltă? Cum vă împărţiţi afecţiunea? Dacă, de exemplu, sunteţi, la un moment dat, împreună cu toată familia, vă repartizaţi egal gesturile de tandreţe?
T.N.: In cultura noastră, gesturile de tandreţe în public nu sunt deloc ceva obişnuit. Nu ne manifestăm afecţiunea în public. In ce priveşte poziţia lor, prima rămâne, totuşi, preferata mea. Este mama copiilor mei, îmi e omul cel mai apropiat. 
tabu: Poligamia e şi o chestiune de mijloace materiale? Aveţi multe soţii şi pentru că vă permiteţi să le întreţineţi?
T.N.: Dacă o să veniţi vreodată în Senegal, o să vedeţi că poligamia e mai răspândită în clasa de mijloc decât în pătura mai înaltă a societăţii. E un fenomen cultural, dar nu se adresează neapărat celor bogaţi. în Europa, cuplurile trăiesc numai împreună. La un moment dat, nu se mai iubesc şi atunci se separă. Şi când se separă, se despart şi de copiii lor. Poligamia permite rezolvarea acestei probleme.
tabu: Există divorţuri în Senegal?
T.N.: Bineînţeles că da, ca oriunde în lume. Există divorţuri amiabile, cu acordul ambelor părţi sau există situaţii când chestiunea despărţirii este încredinţată spre tranşare unui judecător.
tabu: Când aveţi deja patru neveste, se întâmplă să divorţaţi ca să eliberaţi un loc din schemă şi să vă puteţi căsători din nou?
T.N.: Nu, dacă am atins limita maximă permisă, ne oprim acolo
tabu: Aveţi o amantă?
T.N.: Nu, dar îmi place să admir femeile frumoase.
tabu: Cum e cu adulterul în Senegal?
T.N.: Când vorbiţi de adulter vă referiţi, nu-i aşa, ori la soţia care îşi înşeală soţul ori la soţul care îşi înşeală soţia sau... soţiile? Lucrul ăsta se întâmplă peste tot în lume, mulţi oameni căsătoriţi fac asta şi întotdeauna pe ascuns, partenerii lor fiind ultimii care află, dacă află. In ce ne priveşte, poligamia ne permite să nu facem nimic pe ascuns, fără ştirea celuilalt.
tabu: Dacă trebuie să participaţi însoţit la o recepţie, pe care dintre soţii o luaţi cu dumneavoastră?
T.N.: O aleg întotdeauna pe prima pentru că împreună cu ea mi-am construit viaţa, cu ea eram când mâncam mai modest. Mai există şi ceremonii la care merg însoţit de ce-a de-a doua soţie, dar când e ceva oficial sau când e o întâlnire cu prieteni vechi, o iau cu mine pe cea pe care-o cunosc cu toţii de atâţia ani. Adele îmi cunoaşte toţi prietenii, toate relaţiile pe care le-am avut în anii de când sunt cu ea.

[Mihai Dor]

continuare interviu


tabu: Cum sunt femeile din Senegal faţă de europence?
T.N.: Senegalezele sunt pudice, frumoase fără artificii, capabile să treacă prin multe încercări, foarte fidele, mari bucătărese, ştiu să-şi îngrijească bine bărbaţii şi copiii, ştiu să fie buni prieteni şi un sprijin în momentele dificile. Voi, europencele, sunteţi reprezentantele unei culturi către care noi aspirăm şi faţă de care avem oarecare complexe. Sunteţi frumoase, fermecătoare, dar foarte încăpăţânate. Asta e diferenţa faţă de senegaleze.
tabu: Ce credeţi despre feminism?
T.N.: Sunt de acord cu feminismul, sunt pentru egalitate şi echitate. Femeile sunt atât de puternice, ştiu atât de bine să abordeze momentele dificile. Am observat, de exemplu, că fetiţele sunt copii mai buni decât băieţeii. Femeile sunt extraordinare, merită toate şansele din lume.
tabu: Cum a reacţionat prima dumnevoastră soţie când aţi hotărât să vă căsătoriţi din nou?
T.N.: Cum vă spuneam, am făcut cea de-a doua căsătorie cu acordul ei. I-am spus „Uite, am întâlnit o fată, am ieşit cu ea, nu am motive să o părăsesc, sunt într-o dilemă, nu am trădat niciodată în viaţa mea pe cineva, aş vrea să mă căsătoresc cu ea peste o săptămână". Am discutat despre asta, a plâns, apoi şi-a şters lacrimile şi mi-a dat consimţământul ei.
tabu: Daţi-mi o definiţie a căsătoriei, una a dragostei şi una a femeii.
T.N.: Căsătoria începe din momentul în care nu mai putem trăi fără celălalt. Dragostea se recunoaşte după faptul că ne trezim gândindu-ne în fiecare moment la cineva, fiindcă există în acel cineva ceva care ne atrage. Femeia este privită deseori ca un cadou frumos ambalat. Pe mine nu mă interesează această percepţie a femeii ca obiect, ci ceea ce se află în interiorul cadoului, a pachetului frumos ambalat , ceea ce femeia are în cap şi în suflet, felul în care ea reacţionează. Femeia este cea mai frumoasă creatură. Bărbatul e o palidă copie a femeii, mai puţin reuşită.
tabu: Cum reacţionaţi când o femeie plânge?
T.N.: Fac tot posibilul să nu mai plângă, pentru că atunci când plânge nu ştiu decât că e necăjită, dar nu cunosc motivul, deci sunt în incapacitate de a o ajuta. Femeile sunt minunate şi nu ar trebui să cunoască durerea, iar dacă vreodată ştiu că ceva le doare, fac tot ce-mi stă în puteri să le opresc suferinţa.
tabu: Sunteţi un soţ autoritar?
T.N.: Nu, pentru că, la noi, în Senegal, stăpâna casei este femeia. Casa nu e niciodată a domnului X, ci a doamnei X. Când bărbatul vine acasă, ea e cea care-i spune ce trebuie să facă
tabu: De ce femeile sunt structural mai aproape de monogamie, iar bărbaţii, dimpotrivă, sunt poligami? De ce nu există şi culturi în care o femeie să poată avea patru soţi?
T.N.: Şi femeile pot iubi şi avea mai mulţi bărbaţi simultan, de exemplu, soţul şi amantul. Din respect şi consideraţie pentru femei nu există o cultură care să le permită să aibă mai mulţi soţi. O femeie nu poate purta în pântece decât copilul unui singur bărbat. Apoi, în ce priveşte copiii, nu tatăl este important, ci mama, ea e întotdeauna una singură şi e sfântă. Să fii mamă e ceva sfânt.
tabu: Ce părere aveţi despre capriciile femeilor? Pentru că, se ştie, suntem adeseori capricioase şi inconsecvente.
T.N.: O femeie fără capricii ar fi ceva fad şi neinteresant. Capriciile ne semnalează, adeseori, că femeia are nevoie de atenţie şi aşa ceva este foarte normal. Bărbatul e cel care trebuie să fie atent cu femeia.