Ceasornicul
Cu inima-mi se-ntrece
încât nimeni nu ştie
care pe care se-ngână.
Îl privesc ca pe-un frate
drag, cu bucurie.
Noaptea nu-l scot de la mână.
Prea-bunule prieten,
cu câtă nostalgie
vieţile noastre se-amână.
Dar ce tristeţe-amară
va coborî-n pustie,
în ultima-mi săptămână,
Când mersul tău cel sigur
martor va fi să-mi fie
că m-am întors în ţărână…