SPUNEŢI-I CĂ M-AM ŢINUT DE CUVÂNT !

[George Ene]

Spuneţi-i că m-am ţinut de cuvânt!

Stau pe-un scăunel la colţ de stradă, să te cerşesc.
Lumea nu ştie cine sunt, iar tu, evident, nici atât.
Şi totuşi, ca să mă vezi mi-am atârnat o tăbliţă de gât
Pe care-am scris: “Sunt orb. Nu beau, nu mănânc şi
                                                             vreau să mor, că iubesc!”

Unora le-am declarat că iubita mea e o fată ca oricare,
Doar că are mersul maiestos, ochii limpezi şi e miloasă.
La care-am adăugat şi amănuntul că e cea mai frumoasă
Creaţie divină, mai degrabă un înger din rai,
                                                             făr’-de-asemănare.

Dar voi nu-i spuneţi asta, dacă întâmplător vă-ntâlniţi cu ea.
Şi nu cumva să-i şoptiţi pentru ce-i ies în cale. La ce bun
Să intre fata la idei, să-şi zică: “Ia te uită ce nebun
Orb, care, chiar dacă nu vorbeşte, nici nu-i transmite iubitei,
                                                             într-un alt mod, ce vrea!”

În fine, dacă vă veţi nimeri când mă vor pune-n mormânt –
Ajuns la cele veşnice, după opinia publică din prostie, fără temei:
Nemâncat, nebăut, pentru că am iubit-o, carevasăzică de dragul ei,
Atunci spuneţi-i că n-am vrut să mă las doborât de ea, şi
                                                             m-am ţinut de cuvânt!