dupa cum am mai spus si in alte locuri privind prietenia, o concluzie generala ar fi: nu exista prietenie ci doar interese comune. in particular, daca ma refer la mine, ma pot lauda cu faptul ca AM prieteni. prietenia si ea, este de mai multe feluri. se spune ca un prieten este langa tine atunci cand nu ai dreptate, atunci cand gresesti.
prietenia presupune afectiune pentru cealalta persoana, indiferent daca este femeie sau barbat. si de asemenea cred in prietenia dintre un barbat si o femeie, chiar daca acea granita este una foarte sensibila.
in ceea ce priveste "prietenul care nu a dat nici un semn timp de 6 luni", pot pune intrebarea: tu de ce nu ai sunat acea persoana? intr-o prietenie nu este loc de orgolii. de exemplu eu, acum ceva vreme, m-am cam enervat pe o foarte draga prietena mie cand, sunand-o aflu ca este cu cealalta prietena a noastra, la fel de draga la un suc. i-am multumit ca m-au sunat si pe mine si i-am spus: la revedere. m-a sunat inapoi si m-am luat destul de rau de ea, amarata. apoi spre seara, cand nervii mei erau linistiti am sunat-o inapoi si i-am spus ca nu stric o prietenie pentru faptul ca ele au fost atat de ametite incat nu m-au sunat sa merg cu ele. si mi-a dat dreptate. cred ca intr-o prietenie, ca si in orice alta relatie, comunicarea este extrem de importanta. mai ales ca in ziua de azi exista toate metodele de comunicare...
e greu sa-ti faci prieteni, asta nu inseamna ca trebuie sa ne facem un scop din asta.
chestia cu "cat de des se vad prietenii" iarasi e discutabila...nu poti face un program: luni ma vad cu x, marti ies cu cainele in parc, miercuri ies cu y la bere, joi ma duc la sala. cu prietenii iesi cand te simti bine, cand ai chef.
cam atat pentru moment, ma mai intorc...