DĂ-MI O LITERĂ...

[George Ene]

Dă-mi o literă…

Dă-mi o literă,
să-ţi dau un cuvânt.
Dă-mi un cuvânt,
să-ţi dau o frază,
una singură, care contează –
cererea mea sfântă,
către tine…
Scrie-mi acceptul tău
şi semnează-mi-l citeţ
cu degetele tale dumnezeieşti,
şi-ţi voi pune viaţa la picioare,
că ai cele mai frumoase picioare…

Dar nu-mi da cu piciorul,
că-mi retrag toate literele
în alfabetar, spre a mă piti
după ele, să nu mă mai vezi!

[Mihai Dor]

Din inima TA
poezie [ ]
prima şi ultima literă

Merg pe marginea
unui cuvânt
ca pe balustrada
unui pod
de pe care aş fi sărit
pentru tine....

strâng între dinţi
prima şi ultima lui literă
şi-l mângâi pe creştet
ca pe copilul răsfăţat
din inima TA

......................
Oare când vei afla
Că m-ai uitat
În mijlocul îngustei alei
Din inima TA
Şi mi-ai stins ultima lumină
Pe care-o aprinsesem
Cândva.....


Cu speranata intr-o prietenie, Mihai Dor

[George Ene]

   Îmi place ceea ce ai scris, şi scrii, dragă Mihai, pentru că şi eu ţi-am urmărit versurile, postate pe forum.
   Eşti, şi vei fi - să fii sigur - bunul meu prieten, cel mai bun...
   Fie ca noi, modeştii, să ne unim forţele, spre a urni poezia românească din punctul mort în care zace din cauza c-o scriu şi-o promovează, fel de fel de... "deştepţi", încât e, cu adevărat, criptică, iar lumea chiar că n-o înţelege şi, mai mult, o respinge.
   Dar despre toate astea ne vom scrie atât în poşta site-lui, dar mai ales în cea personală. Mâine-ţi voi comunica e-mail-ul meu.
   Pa! Noapte bună!

[Mihai Dor]

    Poate că un "buchet" mai frumos ca al tău cine ar fi putu să facă şi să-l dăruiască...nu mai am primit demult un aşa răspuns, echilibrat dar care,  mi-a creat o emoţie, o mulţumire sufletească.Poezia mea, îmi pot permite să o intitulez aşa, se doreşte a fi cât mai simplă dar care să aibă o undă portanta către sufletul fiecăruia, să fie , pur şi simplu , ca o floare:să te uiţi la ea , să-i adulmeci parfumul dar să nu-ţi pui întrebări cum a crescut. cum a înflorit...şi cel mai  important, cum a ajuns la tine !
   Mulţumesc de  acceptul tău....şi eu te citesc de mult timp....de multe ori îmi este teama de un răspuns care poate va deranja şi astfel, multe comentarii rămân la stadiul de proiect...
    La revedere!
Cu deosebită consideraţie, Mihai Dor!