Iluzii inflorind condeiul,facandu-l mugur de fluier catre ingeri
Ce nu vor s-asculte strigatul si jalea din adancuri,
Ce nu vor sa raspunda luminii...
Ce palpaie in lumanarea fumeganda.
Memorii ale unui vis frumos,scaldat in soare,
Plutind,ca o corabie...pe mare,
Palind in fumul de tigare.
Tristete ,lepadata-n cufarul de-argint,
Sub lacatele sufletului,care nu mint...
Si nu-ti tradeaza linistea-ngereasca,
Pe care ai primit-o...
Si-un fir de rostopasca.
Aduna-le si uita-le,apoi,pe toate...
Tu stii prea bine,cum e sa traiesti,
Si ca..."uitarea e scrisa-n legile omenesti"!
Ajunga-ti,dara...
Iubire,suferinta,mistuire,foc si para,
Ascunde-ti inima sub mantie de gheata,
Si,plimba-ti sufletul pe pajisti cu verdeata.
Nu mai boci si geme de durere,
Caci strigatu-ti n-are ecou...
El numai mila cere!
Iar tu,n-ai vrut si n-ai gandit vreodata ,
Ca asta-nseamna sa fii iubit,
Dar...asta ai primit.
Atunci,asa sa fie!Uita si iarta totul,fata!
Cat sufletul ti-e inca verde ,si mai poate,
Sa cante,sa iubeasca lin si dulce...dar in alta parte.