Ruginim pe ici, pe colo
Ruginim pe ici, pe colo.
Mai tragem cu glaspapir,
mai ungem cu ulei 5005,
mai cu ulei siliconic,
mai privim după câte
o femeie frumoasă,
că la soare te poţi uita
da’ la ea mai ba,
mai fluierăm a pagubă
că nu ne bagă-n seamă:
– “Ce-ai vrea, bă, să se uite aia
la tine? Păi eşti tu de nasul ei?”
Mai scârţâim pe ici, pe colo,
mai ne doftoricim
cu ce avem la-ndemână:
cu palincă, ori cu trăscău,
mai cădem şi prin şanţuri
să aibă nevestele ce spăla,
mai vorbm şi de maşini
ca de nişte zeiţe,
mai cântăm şi manele
că ne-am ţigănit de tot,
da’ ce mai contează asta?
Fruntea sus, măi fraţilor!
Că dacă mâine
sau poimâine
o vom face lată,
cu popa după noi,
o să regretăm cumplit
că prea scurtă fuse
şi prea repede se duse
viaţa asta, aşa prăpădită cum e
– şi, totuşi, atât de frumoasă!