Mi-am aruncat iubirea la cosul de gunoi

[adrian01]

 Stiu ca pare dur titlul,dar cam asta simt acum,la trei saptamani dupa ce am incheiat relatia cu femeia vietii mele.N-as fi fost aici sa va povestesc asta daca nu faceam niste greseli imense,care ma macina si acum,bucata cu bucata,simt cum viata mi se pare o povara prea grea acum.
 Totul a pornit acum doi ani,dintr-o intamplare am vorbit intr-o seara pe un chat si am schimbat adresele de messenger,urmand ca sa mai vorbim cand aveam timp.Eu eram dupa o relatie terminata tragic,nu vreau sa-mi mai amintesc despre asta,ea era dupa o casnicie ratata...
 Chiar daca multa lume spune ca nu poti cladi o relatie bazata pe vorbe spuse intr-o fereastra mica de chat sau messenger,eu am fost unul dintre cei care au fost exceptia care sparge regula...si am reusit,cu eforturi destul de mari sa ajung sa fiu iubit si sa iubesc asa cum exista doar intr-un roman cu happy-end sau intr-un film romantic,care tocmai a luat premiul cel mare la vreunul din multele festivale de film.
 Suntem din orase diferite,ne despart vreo 300 de kilometrii,dar am incercat si reusit sa spargem aceasta bariera,prin tot ce-am incercat sa ne oferim unul celuilalt...prin clipele frumoase si mai putin placute petrecute impreuna.
 Acum vreo 4 luni,iubirea mea a fost greu incercata...nu e chiar de ici de colo,ca o femeie in plina varsta sa faca infarct,adica la 33 de ani,asta fiind primul moment cand mi-am dat seama cat de mult inseamna pentru mine...
 Intr-un final,a trecut cu bine peste acest moment extrem de dificil si cu multa rabdare si atentie am reusit sa o fac sa-si revina intr-o forma care se apropie de cea care o avea inainte.Dar nici ea,nici eu nu mai eram ca inainte,exista tot timpul teama de a nu face ceva care sa-i agraveze starea de sanatate,eram tot timpul in niste nisipuri miscatoare,trebuia sa pasim atent...va dati seama ca nu e usor sa lucrezi cu psihicul unei persoane care de curand facuse stop cardiac,trecuse cumva peste pragul mortii si acum se trezea intr-o viata nou,plina de restrictii,pe langa distanta care ne despartise si pana atunci.
 Aici vroiam sa ajung,parafrazand titlul...sfarsitul a inceput intr-o zi de joi,cand eram plecat intr-o delegatie la Timisoara,unde pe langa problemele legate de munca,eram apasat de problemele de acasa,unde mama era bolnava si pe langa asta ea ma presa cu telefoane peste telefoane...pana intr-un punct cand n-am mai rezistat si n-am mai raspuns nimanui,asta incluzand-o si pe ea...
 A urmat o zi de sambata cand am aflat ca mama era intr-o stare grava si eu trebuia sa plec de indata acasa,locuiesc in Cluj Napoca,si ea tot ma suna in continuu incercand sa dea de mine,pe buna dreptate,dar eu eram deja destul de suparat si gandit in legatura cu starea mamei ca sa-i mai raspund la telefon.S-a rezolvat si situatia asta intr-un final,dar noi n-am mai vorbit pana luni cand i-am spus ca vreau sa terminam relatia,lucru care a declansat nebunia zilelor ce urmau...
 Dupa doua zile urma sa ma deplasez in orasul unde mi-am gasit iubirea intr-o delegatie,dar sufletul nu ma lasa sa fac un pas acolo,stiind ca am stricat ceva care se cladise foarte greu...si pe langa asta ca o facusem sa sufere enorm...
 De atunci au trecut multe zile in care ne-am aruncat tot felul de vorbe aiurea,ne-am reprosat mii si mii de chestii care nu-si aveau rostul,suferim amandoi ca niste oameni fara minte,nu ne putem continua viata normal pentru ca de fiecare daca gandul zboara acolo unde altadata era o bucurie...
 Ce sa fac sa termin calvarul asta pentru amandoi?Nu stiu daca s-ar mai putea sa fim vreodata impreuna,asta doar Dumnezeu mai stie,tot ce vreau sa spun este ca viata mea s-a blocat intr-un punct din care nu reusesc sa pornesc mai departe...Cum sa fac sa stiu ca macar ea sa nu mai sufere?Ce i-ar mai putea alina durerea?Eu am facut-o sa sufere,eu as vrea sa pansez rana sangeranda din sufletul ei...

[viulian]

Pai din cate zici, atata timp cat te preocupa starea ei, esti inca 'acolo' - nu o zic ca un repros, si daca asta simti e ok, dar atata timp cat esti inca 'acolo', nu vei putea face mare lucru - parerea mea.

Si eu am terminat relatii, si cel mai putin se sufera cand inchizi usa brusc. Daca o lalai, nu se termina nici dupa 5-10 ani. Nu stiu insa cum de a facut fata stop cardiac - bolile de inima sunt rare la femeile tinere.
Insa pana una alta, tu esti responsabil mai intai de tine si de starea ta, si dupa aceea de a restului. Caci daca nu ai grija de tine, incepi sa te superi pe lume - si tot impotriva ta se intoarce.

Eu as avea o discutie cu ea, fata in fata, la un restaurant strain voua (adica unde sa nu mai fi fost sa fie ceva familiar), in care spui tot ce ai pe suflet - si gata.
Oricum, daca si vechea relatie s-a stricat cum s-a stricat si asta (adica dezamagiri foarte mari) inseamna ca nu prea ai invatat  si cauti cam acelasi lucru. Atentie si la asta.

[inda]

Chiar daca inca mai esti acolo, asa cum spune Iulian, esti dar ne pe de-a-ntregul. Poate ar trebui sa te intrebi ce a dus cu adevarat la ruperea realtiei, dincolo de nenorocitele de telefoane. Sa cauti adanc in sufletul tau si sa vezi de ce n-ai putut merge mai departe, poate grija pentru sanatatea mamei tale s-a legat cumva de cea pentru sanatatea fetei aceleia si oarecum te-ai gandit ca e prea mult pentru tine sa ai grija de amandoua. Gandeste-te bine si raspunde-ti corect, nu trebuie sa spui nimanui raspunsul tau, doar tu sa il stii, iar atunci cand il vei sti vei putea merge mai departe.

Cu ranile ei nu prea ai ce sa faci, vorba cantecului "ce-ai omorat, omorat ramane" , poti doar sa-i spui ca nu mai este cale de intoarcere, o va durea dar cu cat spui lucrurile mai clar si nu lasi loc amagirii cu atat rana se va cicatriza mai repede. Daca nu te intereseaza imaginea care o va pastra ea despre tine si tii mai mult la sufletul ei, atunci asuma-ti vina pentru tot. Te va uri dar ii va trece mai repede.

Despre ranile tale... timpul le va obloji la un moment dat. Lasa lucrurile sa se intample, sa curga de la sine fara sa incerci sa alungi trecutul pentru ca cu cat incerci sa-l alungi si sa-l uiti cu atat revine mai des.
Uita-te in jur, zambeste si porneste spre o noua dimineata !

[Switty]

Din pacate, cazurile de infarcturi miocardice la femei tinere sunt mai dese in ziua de azi decat s-ar crede.. Motivele pot fi diferite, unul din ele - la care multa lume nu se gandeste - fiind folosirea anumitor metode anticonceptionale..insa indiferent de motivul ce a provocat atacul, problema ramane ca atare nu numai in ce priveste felul in care a afectat-o pe ea, ci si pe voi ca si cuplu.
E posibil sa te fi simtit la un moment dat coplesit datorita acestei situatii neasteptate,  adaugata problemei deja existente a sanatatii subrede a mamei tale si sa te trezesti descoperit, socat, fara a sti cum sa reactionezi. Nu multi ne gandim la partea aceasta a lucrurilor, cand o problema de sanatate, un accident nefericit poate schimba lucrurile brusc. Si nu multi suntem pregatiti sa le facem fata si sa continuam cu aceeasi dedicatie, fara a umbri calitatea si forta relatiei, a sentimentelor dintre cei doi.
Un eveniment ca acesta ne poate schimba - poate intari sau distruge o relatie.
In cazul vostru, situatia a degenerat din pacate si a ajuns la un punct final. Insa acum, ca s-a intamplat si hotararea a fost luata e bine sa iti faci cunoscuta pozitia direct, fara ocolisuri, cu delicatetea necesara fireste, incercand sa nu o ranesti mai mult decat poate se simte acum. Va trece putin timp pentru amandoi pana cand ranile se vor cicatriza, insa se va intampla, inevitabil. Daca sentimentele ce au fost nu mai exista, continuarea nu are rost. De ce nu mai exista - tu ar trebui sa stii, sa ai raspunsul.
Frumos ar fi sa pastrati macar amintirile momentelor placute, fara ura si inversunare si sa mergeti mai departe cu sufletele usoare si constiinta impacata ca ati facut ceea ce trebuia in situatia data.
Iti doresc alinare si putere sa treci peste momentul acesta - si ei , de asemenea - si numai bine in continuare. Poate da, putina atentie data viitoare de a nu patrunde intr-o alta relatie furibunda, mai ales atunci cand te stii vulnerabil - te expui inconstient si fara a fi necesar. Insa de aceea e dragostea oarba..pentru ca te face sa-ti pierzi capul, ratiunea.
Toate cele bune, Adrian. (presupunand ca acesta este numele tau..)