Într-o zi au venit apele

[Lorelei]

Iubirea mea s-a născut printre smârcuri. Cu un şarpe încolăcit pe mâna mea stângă. Am încercat să-i vorbesc. Fiecare silabă era un cântec sau o tăcere. Mai ales tăcere. Apoi într-o zi au venit apele. Am rămas fără maluri. În noi au încolţit primăveri străine. Mă strigai din umbră. Tăcerea mea nu-ţi mai recunoştea glasul. Tăcerea mea crescuse în mine şi mă strângea ca o crustă. Apoi într-o zi au venit apele. Au surpat maluri. În noi au crescut smârcuri. Un şarpe dă târcoale din când în când.

[alexia]

             Te-am inchis intr-un milion de idei si am ferecat cuvintele, unul cate unul. Te-am ingropat apoi sub un mal de argila si ti-am framantat linistea precum un olar. Te-am acoperit cu pamant, rece si ud, ca nu cumva sa-mi renasti amar. Am lasat doar urmele pasilor mei precum o punte intre noi.