Chiar si eliberat din inclestarea solului... - Tagore

[viulian]

... tot nu inseamna libertate, pentru un copac.

In original: Emancipation from the bondage of the soil is no freedom for the tree.

Mi se pare un citat foarte frumos despre ce inseamna libertate.
Se crede in general ca e suficient sa se desfaca 'ceva'-ul / 'lantul' care te tine in loc, si ca te vei simti liber dupa.
Problema este ca libertatea de fapt inseamna o restructurare, degeaba copacul scapa de inclestarea pamantului, primul lucru care il face este sa... ramana tot acolo.
Libertatea apare doar ca o restructurare interioara, ca sa fii liber trebuie sa ai aripi sa zbori, picioare sa alergi, ochi sa te uiti in jur... sau altfel, sa-ti deschizi mintea, inima.. sa-ti cauti locul potrivit, mediul potrivit. Altfel, tot nu esti liber, si lanturile se tot aduna.

[inda]

Esenta citatului imi aminteste de un topic mai vechi "funia", de faptul ca mereu vrem sa taiem funia dorindu-ne libertatea pentru ca apoi majoritatea sa nu stim ce sa facem cu ea. Poti fi liber in cusca sau inlantuit inafara ei. Ai dreptate, Iulian, libertatea e restructurare interioara, e stare de spirit. Uneori cu toate ca suntem liberi nu facem nimic din ce n-am face daca am fi oarecum legati de ceva sau cineva, insa avem nevoie sa stim ca putem face orice. E si asta o forma de libertate !

[Lorelei]

Mie imi aminteste de ceva din Saint Exupery. Era ceva de genul ca pentru copaci oamenii saracii sunt biete fiinte fara radacini si ii duce vantul unde vrea el. Mi s-a parut o chestie extraordinara, ca de fapt conteaza punctul de vedere. Din punctul de vedere al copacilor, bietii oameni nu au radacini... Deci - nu stiu, treaba cu libertatea e prea complicata.

[viulian]

Daca ar fi fost sa avem nevoie de radacini, le-am fi avut si noi... deci, de ce sa stam in loc ca niste copaci si sa privim din punctul lor de vedere ?

[George Ene]

   Textul lui Rabindranath Tagore e al unui poet. Şi cum poeţii, spre a sublinia realităţile, le exagerează, noi nu-i putem acorda credit, în cazul eliberării pomului, smulgându-l din rădăcini. Chestiunea libertăţii, ai subliniat-o, mai bine (mai corect) decât Tagore, tu, prin expresia "restructurare interioară", ca apoi s-o explicitezi, în continuare, absolut perfect, cu privire la libertatea omului - singura "libertate înţeleasă", că celelalte forme de libertate sunt relative - spunând "sa-ţi cauţi locul potrivit, mediul potrivit. Altfel, tot nu esti liber, şi lanţurile se tot adună". Asta-i libertatea!
   În rest, după opinia mea, sunt sensuri, care presupun dezbateri, controverse.
   Mă gândesc la părintele Dumitru Calciu-Dumitreasa, la Corneliu Coposu, ori la marele jurist şi scriitor Petre Pandrea, care au stat în puşcării ani mulţi, şi grei, în izolare totală, în întuneric total, dar la ieşire, au spus că s-au simţit liberi, că şi-au deschis larg aripile gândirii şi-au zburat pe unde numai visele şi amintirile i-au putut purta. (E-adevărat că lui Petre Pandrea - care pe vremea burghezo-moşierimii a fost închis pentru că i-a apărat, la bară, pe comunişti, iar pe vremea comuniştilor a fost, de asemenea, închis, pentru că i-a apărat pe manişti / oamenii lui Iuliu Maniu/ -, i s-a permis, la un moment dat, să scrie - să ştie Securitatea şi Partidul ce gândeşte).
   Libertatea pentru noi, oamenii, e, mai degrabă, libertatea gândirii.
   Or, cum acestei libertăţi (de gândire) nu-i poţi pune lanţuri, oricât s-ar zbate unii şi alţii, eu zic că aceasta reprezintă adevărata libertate. Să mergi, să vezi Lumea, e o chestiune de picioare bune (de sănătate, de bani etc); dar să visezi e la-ndemâna tuturor.
   Mai există libertăţi discutabile: libertatea de a trage cu pistolul (pe care au primit-o prin lege, recent, profesorii din California, spre a se apăra de agresiunea unor elevi nebuni), libertatea ce-şi iau unii de a-şi bârfi semenii, libertatea de a dispune de libertatea şi chiar de viaţa semenilor (pe care şi-o iau ultimii cuceritori ai Lumii, vai nouă: americanii, dar şi ruşii), libertatea de a nu fi ceea ce eşti şi de a te expune cum îţi trăzneşte, şi altele, care-mi par odioase.
   Repet: libertatea e ceea ce ai spus tu, Iulian, prin acele câteva adausuri explicative. Mie acele esenţe mi se pare a fi libertatea, cea adevărată, cea dorită.
   ...Noi, aici, în site-ul LoveTime, suntem liberi să fim ceea ce suntem, să ne exprimăm deschis gândurile, talentul. E-adevărat că mai sunt unii - şi ei se cam ştiu - care făcând pe deştepţii încearcă (dar nu vor reuşi, că sunt... proşti, proşti) să ne limiteze libertatea de exprimare. Eu îi socot nişte buturugi putrede, care, cum se vede, pot fi trecute cu uşurinţă, ca orice buturugă nefolositoare, decât, poate, pentru un foc bun, în soba săracului - că de altceva, scuze, chiar că nu sunt buni.