Caracterizare personala in versuri...

[Forbidden_Angel]

   

    Am si eu o mica propunere... ce-ar fi sa ne caracterizam in cateva versuri...(fie ele desprinse din alte poezii, din melodii, dar preferabil ar fi ceva original )

    Ce ziceti???

     

[Lady Allia]

Eu zic ... superrrr!
M-am mai caracterizat in versuri...! Am o droaie de caracterizari...! Una cand is trista..., una cand is vesela, una cand plang.... ! Sunt o carticica de versuri...! Acuma as vrea sa fiu...eu...cea care iubeste cu toata fiinta ei...stii tu pe cine..., pe Catalin al meu...cel care iti mananca tie zilele cand nu te lasa la calculator.... !

..................................................


sunt privirea care te mangaie
sunt zambetul care vrea sa bucure mereu
sunt manuta calda care te atinge
sunt glasul care te face sa tresari
sunt eu...fiinta care te iubeste
atat de mult incat universul
imi pare o floare cu petale de margareta
care iti stau in palma si tu le saruti
cu dor de mine...
sunt aerul care te inconjoara
si as vrea sa ma respiri
cu fiecare secunda, iar eu sa ma bucur
ca sunt aerul tau...
sunt...eu...eu cea care traieste
prin ceea ce esti tu in fiecare clipa,
iar eu iubesc clipele toate
pentru ca sunt...clipa ta vesnica!

.......................................

Nu stiu cum iubesc altii..., nu stiu cat de frumos si intens..., dar eu stiu ca te iubesc din tot sufletul sufletel dragostea mea...!!!

[pokemon]

o sa incerc si eu


sunt raza de soare,
cu iarba in privire,
sunt o carare,care,
ti-am pastrat pasii,
sunt un trup care ti-a pastrat atingerile,
o inima care a invatat sa bata  pentru tine,
un suflet care traieste,
doar pentru ca cineva il iubeste....
sunt eu,in fiecare metru care ne unste,
sunt eu,in fiecare clipa ce ne doare,
sunt secretul tau,
sunt eu iubita,prietena,amanta,sora si mama ta...

[Paul]

Doar un nod in sfoara timpului,
Un foton ascuns prin soare,
Un strop de apa din mare,
O umbra-n plus,
Pe fata pamantului.

[lumycriss]

Un prieten mi-a trimis in urma cu ceva timp printr-un sms niste versuri care, cred eu, ma caracterizeaza in mare masura. Nu stiu cine le-a scris (poate chiar el...), dar vi le impartasesc pe acestea, pana cand voi avea inspiratie pentru a-mi dedica propriile versuri "autocritice"

"Sunt glasul si tacerea din patima iubirii
Surasul si durerea din focul amintirii
Sunt bezna si sclipirea din tainele fiintei
Veninul si dulceata din buzele caintei
Sunt focul ce va arde cand moartea se va stinge
Si lacrima ce pica atunci cand viata plange
Sunt zambetul de roua, timid si fara rost,
O panza de contraste... mai bine n-as fi fost!"

[Lorelei]

Asta eram eu acum aproape 4 ani. Acum nu mai stiu ce sunt, dar o sa ma gandesc serios. 

[Floris van Rosemondt]

Ok, iaca, primele mele versuri . Nu credeam ca ma pocneste febra, dar sa incercam .

Sunt nod in gat si pana ce nara-ti stimuleaza
Cand primavara aspra cu alergii danseaza,
Sunt demonul ce simte paradoxal o viata,
Cand lacrima se-mbie in trista dimineta
Cand s-a trezit pe lespezi cu fata la cearsaf
Un alter ego straniu cu voce de zaraf
Facand din cioburi puzzle, din sine ironie
Cand Biblia condamna un gand a sodomie
Si insasi tiribomba bataii prea desarte
Isi bate joc de jocul jucand pe foc de moarte
Al zeului ce sahul luand ca intr-o doara
Chiar garda la regina a transformat-o-n moara.
Gambit de nopti neplanse, gambit de biet nebun
Cand pietrele de moara se-afrma ca un bun.
Nu moara, ci pionul tot rade ca bufon
Cand viata rade aspru pe-acelasi ton afon
Imi rad de tine, mine, imi rad de tine, eu,
Zeita are pofta sa fie semizeu.

[Lorelei]

Nu m-am putut abtine. M-au incantat prea tare poezia si mesajul ei.

Nu nod in gat, ci pana maiastra deseneaza
o lume-ntreaga-n rime si-alegorii danseaza.
Esti ingerul ce simte paradoxal o viata,
Deci lacrima ti-o sterge in noua dimineata.
De te-ai trezit pe lespezi cu fata la cearsaf
Iti canta alter ego o voce de zaraf
Si razi facand din viata un puzzle. Ironie
Sa-ti fie doar surasul la gand de sodomie.
Si patima iubeste-o, iar visele desarte
Arunca-le, cenusa n-o zvarle inspre moarte
Si nu lasa nici vise, nici rani, nimic sa doara
In chip de phoenix viata nu o lasa sa moara.
Chiar daca toti nebunii vor rade de-un “nebun”
Fii mult mai sus de ‘naltul celui ca pare bun.
Cand regele si curtea vor rade de-un bufon
Poti sa le spui povestea pe-acelasi ton afon.
Mai cred ca-n asta viata, cu tine tu, alt eu,
Zeita maine poate sa fie semizeu.

[lumycriss]

Sunt piatra aruncata in apa de pe mal
De un sinucigas in clipa izbavirii
Sunt luntrea gaurita purtata de un val
Si-n ea pruncul ce plange in agonia firii.

Sunt franghia de care atarna leagan greu
In care nu se-aude demult glas de copii
Oglinda mincinoasa si sparta sunt tot eu
Si panza de paianjen cu fluturii zglobii.

Sunt balta-ntunecata cu nuferi alb si roz
Si sunt noroiul rece din vestede baltoace
Sunt cartile-ngropate sub tone de moloz
Si puii mici si galbeni ce-abia ies din gaoace.

Sunt chipul cald si vesel al unui clovn prea trist
Sunt lebada, furnica... si viscol cred ca sunt
Sunt bicicleta franta a unui navetist
Sunt ce am fost si-oi mai fi pana voi fi pamant.