De-a povestioarele la gura sobei

[sic]

Pe acest forum cel mai bine funcitioneaza provocarile directe, nominale, asa ca orice intrebare trebuie sa fie adresata clar cuiva, nu tuturor si totodata nimanui. Drept urmare, incep un sir nou de intrebari menite sa ne ajute sa ne cunoastem mai bine.

Semiramis, te rog sa ne povestesti cea mai frumoasa amintire a ta legata de servici.

Te rog sa raspunzi si apoi sa lansezi cuiva o alta intrebare.

[Semiramis]

mda...cu toate că ar trebui să dezvălui ceva mai mult din anonimatul meu (misterios de altfel... ), o să încerc să răspund.

după cum am spus la un alt post, lucrez în relaţii publice. unele dintre cele mai frumoase momente ale vieţii mele profesionale sunt legate de participarea la mediatizarea a numeroase exerciţii aviatice, timp de 2 ani şi ceva. unul dintre ele a fost RoIAS 2006, o acţiune care a avut un succes imens.

viulian, ne spui cum ţi s-a nascut hobby-ul legat de acvaristică?

[viulian]

Eu raspund da nu stiu la cine sa arunc pisica dupa, daca nu e dorita ?

Mai ales ca acvaristica a venit dintr-o dorinta de 'altceva' decat IT. Acum, dupa jumatate de an, am inceput sa dispretuiesc putin proprietarii de caini sau pisici sau pasari.. astea sunt organisme evoluate, le arunci o ciosvarta acolo, fomfaie pofticios si... end of story.
Comparativ cu acvaristica unde trebuie sa intelegi despre ciclul azotului, pH, gH, kH, PO4, Fe, CO2.
Adica un caine [comparat cu un acvariu] este un 'univers la packet' gata 'asamblat'. Pe cand in acvaristica, nu e nimic la packet, nu e nimic asamblat, trebuie constant sa 'simti' conditiile din acvariu si sa ajustezi - altfel lucrurile o iau razna repede.

Cum ar fi sa nu-ti dai seama ca unui caine ii e sete de exemplu si sa ai rabdare sa-i dai apa mereu in incercarea de a invata / deduce cam cand i-ar fi sete ? Cam asa as face eu paralela cu pestii si acvariile plantate. Nu prea stii cand concentratia de Fe a scazut (poti masura cu niste teste din astea chimice, la 'picatura') dar umbla vorba ca nu sunt foarte de incredere asa ca... trebuie ori sa fii foarte atent la plante si sa vezi daca dau semne de carenta de Fe, Mg, Ca sau ce le-o mai putea lipsi lor, si sa ajustezi.

Mi se pare mult mai solicitant cumva, si un acvariu frumos si apa cristal este dovada unei profunzimi, este cumva oglinda sufletului proprietarului - daca nu intelegi ce se intampla, e o ciorba de acvariu. Daca intelegi si esti si responsabil, arata super misto. Daca esti neglijent, arata a un acvariu cu potential dar cam in paragina.
Adica acvaristica ma implica mai mult intelectual, mult mai mult decat un alt animal evoluat (comparativ cu pestii) caruia ii dai mancare si apa si natura deja face restul.

Asa ca dispretuiesc tacit proprietarii de catei/pisici - cel mai solicitati intelectual sunt cand se decid ce 'boabe' sa cumpere, de 5RON/kg sau de 20RON/kg ?
Ca o paralela, e un vechi 'razboi' intre Automatisti si ASE - sau asa parea cand eram eu student. ASE-ul ne scotea ochii ca suntem tocilari sau ca nu ne putem exprima (povestea ca inginerii sunt ca niste catei, au privirea inteligenta dar nu stiu sa se exprime), insa noi radeam de ei ca pentru lucrarea de diploma/licenta - care ar trebui sa fie o lucrare stiintifica si profunda, n-au nevoie decat de un calculator de buzunar cu cele 4 operatii elementare.
Cam asa si diferenta intre pesti si alte animale. Cu pestii, chiar daca multi incepatori calca stramb si cred ca e banal sa arunci niste pesti in apa si totul arata extraordinar, nu e deloc asa pana nu intelegi foarte multe chestii, schimburi, reactii chimice, microorganisme, eeetc.

Si de asemenea, pentru un necunoscator, multe acvarii pot parea frumoase daca sunt cat de cat curate si cu cativa pesti colorati. Dar din nou, se poate vedea usor daca plantele sunt de un verde crud, daca nu sunt alge, daca pestii sunt jucausi si nu abatuti, daca apa e cristal. La acvariile echilibrate corect, pestii pur si simplu par ca zboara printre plante, nu se 'vede' apa, atat de limpede ar trebui sa fie. Si starea asta de 'invizibilitate' a apei nu o cunosti decat dupa ce vezi odata asa ceva, e foarte fain sentimentul.

Dar, pana la urma, e vorba de pasiune.. Eu sunt genul care prefer un challenge - dar pasiunea poate fi la fel de electrizanta poate si pentru cei care tin broscute, sau soparle, sau catei, sau stiu si eu..



Asa ca poate ar povesti un proprietar de animal superior cum de lui i-a venit pasiunea. Sa vedem acolo
Alexia ?

[alexia]

Scuze de intarziere, insa nu am prins...pisica! 

               Am sa incep cu "universul la pachet", adica un caine, cum i-a spus Iulian. Treaba sta in felul urmator: te inseli in aceasta privinta asa ca am sa incerc sa explic. Am si eu un acvariu, de vreo 200 litri, care mi-a luat, mai corect, i-a luat ceva timp sotului meu sa-l pregateasca (cam o luna).  Insa cu un sol bun (usor de pregatit) si cu un filtru care sa faca fata, pot spune ca in afara faptului ca ii completeaza cam 20-30 l de apa lunar si ca ii curata filtrul la mai bine de o luna, nu are alte batai de cap. Plantele au crescut frumos, pestii sunt ok, apa limpede. Concluzionez: sa ai acvariu inseamna liniste si relaxare! Este adevarat ca am si un caine care, credeti-ma pe cuvant, nu e tocmai un "organism evoluat" care se multumeste sa roada un os.
                Pe Zarra, catelusa ( de vreo 27kg  ) o am de cand avea 2 luni. Am luat-o de la o canisa, cam bolnavioara, si primele 3-4 saptamani mi s-au parut destul de grele. Alergam pe scari (locuiesc la et 4), cu ea in brate, pentru ca era prea mica sa urce si sa coboare,  de vreo 10 ori pe zi ca sa o invat sa-si fraca nevoile afara. De multe ori ieseam degeaba, insa, na, nu puteam sa ma supar. La capitolul asta, pestii... nici nu stii de ei. Apoi, orice pantof si mai ales, papuc de casa, era tentatia cea mai mare. In cateva minute, erau facuti bucatele mici-mici. Jucariile speciale pentru catei rezista la ea intre 1 zi si maxim 1 luna.
                Sa ai un caine inseamna mult mai mult. Iti invata din obiceiuri si, mai ales, vrea sa faca ce faci tu, sa manace ce mananci tu, sa te insoteasca peste tot ceeea ce nu se poate. Ca sa nu mai spun, daca vrei sa pleci cateva zile si nu il poti lua cu tine...
                Daca pestii stau linistiti in acvariu, cainele are energie pe care trebuie sa o consume: fie mergi cu el afara, intr-un spatiu in care sa poata alerga, dar fara sa sperie pe cineva, fie (daca ploua, de exemplu) te joci cu el in casa iar asta inseamna ... dezastru. Alearga si sare de cred vecinii mei ca ca daramam peretii. Daca prinde ceva de ros, papuc, sticla, prosoape de hartie, pachetul de tigari inseamna: “Mai aspiram o data casa!”  Indiferent insa de cate sotii face, cainele simte dispozitia stapanului si se comporta ca atare. De exemplu, daca imi este rau, nu ma provoaca la joaca ci se intinde langa mine si sta asa si cateva ore. Daca sunt mai energica si vede ca imi caut de lucru prin casa, vine cu jucaria in bot si mi-o lasa la picioare, poate-poate i-o arunc si incepe joaca. Asta ca sa intelegeti diferenta dintre pesti si caine! 
                Concluzia este ca un animal, indiferent ce e, are nevoie de grija si de atentie si niciodata sa nu va ganditi ca un caine are nevoie de mai putin. Chiar daca uneori imi este greu, mi-e tare draga Zarra! Nu pot spune ca mi-am dorit un caine insa acum, cand il am, nu vreau sa renunt la el. Stiti voi: “pofta vine mancand”   

                Lorelei, pe tine te provoc sa ne spui cum si cand ai descoperit ca te poti exprima in versuri atat de frumos, si daca nu iti cer prea mult, iti mai amintesti prima poezie pe care ai scris-o? 

[Lorelei]

In primul rand - multumesc pentru compliment. Nu stiu cat de frumos ma pot exprima in versuri, dar este limpede ca am nevoie de asta si ca e o forma de exteriorizare si, poate, si o forma de narcisism.
Povestea incepe asa:... a fost odata un forum... poti sa crezi sau nu - pana a ajunge aici scrisesem cu totul poate 15 poezii in toata viata. Atmosfera de aici a facut restul...
Prima poezie cred ca am scris-o prin clasa a opta. Ii era didecata lui Labis.  Eram profund impresionata de Moartea caprioarei si Mesterul si am simtit nevoia de ceva maret... 
Forumul a fost un spatiu al emulatiei, iar Hanul hangitei Minerva a adus cadrul necesar placerii scrisului. Restul a venit de la sine... impreuna cu altii, cu tine, cu minerva, cu gordius, cu robert, cu geo, cu diana, cu semiramis si frunzele ei care citez "m-au facut celebra" cu muzafer si poate ii uit acum pe ceilalti, dar am fost multi... si frumosi. Imi place sa cred ca inca suntem. Macar uneori.
Nu am avut si nu cred ca voi avea vreodata pretentii de poeta. Nu m-am gandit niciodata sa public poezie. Pentru ca eu cred ca din miile de oameni care cred ca scriu poezie foarte putini au cu adevarat talentul necesar sa faca saltul spre poezia mare. Eu nu sunt printre ei. Si nu e o falsa modestie. Imi stiu si limitele si virtutile deopotriva. Da, am o usurinta in a scrie, dar de aici pana la poezia mare e un salt urias... Dar aici e un spatiu frumos al poeziei ca idee, nu ca valoare estetica. Ceea ce ma face sa ma simt acasa scriind.
Cam asta e povestea.

Arunc pisica: Semiramis, ce te-a facut sa scrii despre ceata? Si ce ti-a casunat fratilor pe frunze?  (a doua e intrebare retorica. raspunsul il asteptam la prima intrebare)