Prima poezie este scrisă de un profesor de istorie din liceul în care am studiat eu.Nu mai ştiu cum îl cheamă,"Gore" însă este pseudonimul sub care şi-a publicat cele două volume de poezii.A doua este creaţie proprie,care precede descoperirea poetului de mai sus,însă similitudinea dintre cele două poezii mi s-a părut izbitoare.Atât doar că pentru mine,sub metafora templului se ascunde o persoană...
M-am întrebat,însă,şi eu adesea de ce noaptea bisericile sunt închise...De ce la ceasul cel mai tăcut din noapte oamenilor nu li se dă voie să-şi plângă în voie,în linişte şi în singurătate,păcatele,dezamăgirile,tristeţile...De fapt,în marile oraşe bănuiesc că mai există câte o biserică deschisă noaptea,însă rămâne aşa pentru că acolo se săvârşesc slujbe de noapte...Unde să găsim atunci tăcerea după care tânjim atât?Apoi,Gore îmi pare că are mare dreptate în legătură cu podoabele din Biserici.Şi pe mine mă îngrozeşte uneori făţărnicia unor feţe bisericeşti:veşminte cât mai scumpe,fir de aur şi argint,taxe...