ARTA BINECUVÂNTĂRII 1

[Mihai Dor]

    Arta Binecuvântării face să se reverse în fiinţa umană Energia Divină Supremă care se află dincolo de existenţă şi nonexistenţă. Această energie provine chiar din sfera atotputernică a Spiritului Infinit Etern al lui Dumnezeu Tatăl şi nu există nimic în întregul Macrocosmos care să fie egal cu ea sau mai presus decât ea. Energia divină supremă este atotputernică, omniprezentă, eternă şi ei i se subordonează totul în cele trei lumi. Fiinţa care o descoperă plenar înţelege că totul este inclus în fiinţa macrocosmică a lui Dumnezeu şi prin urmare nu există nimic în afara lui Dumnezeu Tatăl. Această Energie ne conduce la Unica Realitate Eternă, ne revelează adevărul spiritual cel mai înalt în legătură cu manifestarea ultimă a Spiritului Etern a lui Dumnezeu.
      Fluxul Energiei Divine care se revarsă în noi prin practica Artei Binecuvântării, chiar dacă este anemic la început, ne ajută să transcendem gradat Maya (iluzia care este rădăcina tuturor plăcerilor şi suferinţelor), ne impulsionează să trăim o viaţă pură, spirituală, benefică. Energia Divină Supremă ne ajută să ne detaşăm de tot ceea ce ne înlănţuie, ne face să descoperim înţelepciunea divină neafectaţi de vârtejul vieţii, conducându-ne gradat către la eliberarea spirituală. Ea ne învaţă că fiecare fiinţă este o manifestare divină şi astfel face să crească în noi şi să fie mai mereu prezente în viaţa noastră iubirea, compasiunea, iertarea, nonviolenţa, dorinţa de a-i ajuta pe ceilalţi. Ne impulsionează şi ne susţine să ne eliberăm definitiv de ciclul încarnărilor, ne ajută să descoperim natura Sinelui nostru Suprem, Atman, care este o scânteie din Dumnezeu Tatăl şi face să se trezească în fiinţa noastră iubirea nesfârşită, necondiţionată, conferindu-ne o putere lăuntrică extraordinară. Poate cel mai important aspect pentru începători este faptul că prin arta binecuvântării oricine se poate convinge direct şi nemijlocit, în propria sa fiinţă, de faptul că Dumnezeu există cu adevărat.
În concluzie, putem spune că Arta Binecuvântării este o cale spirituală directă, totală, lipsită de artificii, către Dumnezeu. Ea face să dispară orice urmă de teamă şi îndoială şi ne va ghida prin ea însăşi indicându-ne calea de urmat: să ne dăruim umanităţii, să evoluăm în simbioză cu umanitatea, să ne deschidem plenar sufletul şi întreaga fiinţă faţă de Dumnezeu.
Efectele realizării Artei Binecuvântării

Arta binecuvântării conduce la:
•   manifestarea prin noi a Energiei Divine, ceea ce ne pune în contact cu eternitatea, atotputernicia, sacrul, extazul divin, libertatea spirituală, Împărăţia Tatălui Ceresc, misterele jocului divin, iubirea pură şi copleşitoare, intuiţia spirituală a existenţei lui Dumnezeu;
•   deschiderea fiinţei către starea de sfinţenie;
•   conferirea credinţei în miracole;
•   înţelegerea misterelor ultime ale existenţei, esenţei vii, a celei mai înalte religii: Dumnezeismul. Binecuvântarea este o manifestare a dialogului cu Dumnezeu şi a nevoii de Dumnezeu, nevoia frenetică de El este foarte plăcută lui Dumnezeu şi constituie primul pas către religia totală, completă, fără intermediari.
•   deschiderea către o viaţă plenar spirituală;
•   înţelepciunea divină;
•   vindecări miraculoase;
•   trezirea sufletului;
•   revelarea Sinelui Nemuritor Atman – scânteie din Dumnezeu Tatăl;
•   amplificarea câmpului “psi“ benefic;
•   aprofundarea stării de extaz ajungând chiar la starea de samadhi, ca urmare a trăirilor devoţionale efervescente;
•   atingerea stării de linişte;
•   manifestarea unor fenomene paranormale: levitaţie, premoniţii, hipertermie, incombustibilitate, etc.;
•   inducerea asupra persoanelor din vecinătate a unor trăiri benefice şi asupra obiectelor din vecinătate a unor energii armonizatoare;
•   posibilitatea călătoriilor în spaţiu şi timp, precum şi în lumile astrale superioare;
•   apariţia puterilor paranormale benefice;
•   lărgirea orizontului cunoaşterii, capacitatea de a utiliza posibilităţile psihice pentru înţelegerea unor concepte;
•   invulnerabilitate, orice acţiune de agresiune nedeterminând răspunsuri traumatizante;
•   apariţia unor stări spirituale înalte;
•   trăirea unor stări de îndumnezeire în meditaţie;
•   relaxare, liniştirea minţii;
•   receptivitate la nivelul lui pritthivi tattva, prin apariţia unor mirosuri plăcute (mireasmă de sfinţenie, mirosuri florale, exotice, materializări de substanţe odorante) – la fel se petrece şi la nivelul celorlalte elemente;
•   apariţia unor stări mistice spontane;
•   intuiţii, premoniţii, extaz;
•   apariţia unor stări de vindecare la nivel energetic, declanşarea unor procese de refacere a potenţialului bioenergetic;
•   stări benefice de transă;
•   facilitarea proceselor de transmutaţie biologică accelerată a potenţialului sexual;
•   tainice transformări alchimice chiar la nivel fizic ;
•   vindecarea paranormală ;
•   apariţia viselor lucide;
•   accelerarea evoluţiei spirituale;
•   manifestarea a nenumărate fenomene de sincronicitate.
Toate aceste efecte apar la cel care realizează cu perseverenţă Arta Binecuvântării, pentru că nu trebuie să uităm nici o clipă că acela sau aceea care realizează Arta Binecuvântării pentru alte fiinţe umane este la rândul lui (ei) binecuvântat(ă), deoarece toată energia divină este vehiculată prin fiinţa sa. Efectele apar, nuanţat şi specific, şi la persoanele care sunt binecuvântate. Un efect inedit al binecuvântării este şi armonizarea, uneori miraculoasă, a relaţiilor interumane (cu fiinţele pe care le binecuvântăm).


Sursa: Săptămâna Spiritualităţii Ediţia a IV-a Sf. Gheorghe , noiembrie 2005

[Mihai Dor]

Condiţii ale succesului

Condiţiile principale ale reuşitei în practica Artei Binecuvântării sunt următoarele:
•   credinţă cât mai mare în Dumnezeu ;
•   dragoste de Dumnezeu ;
•   înţelegerea cât mai clară şi profundă a proceselor divine declanşate în momentul binecuvântării;
•   o stare reală de umilinţă şi dăruire;
•   trezirea şi aprofundarea stării de copil (de inocenţă şi candoare);
•   să urmărim să ne amplificăm altruismul şi să ne diminuăm egoul;
•   înţelegerea cât mai profundă a faptului că realitatea lui Dumnezeu Tatăl este un Mister total şi copleşitor;
•   acceptarea faptului că Dumnezeu Tatăl este permanent prezent în noi prin intermediul Sinelui nostru Suprem, Atman;
•   convingerea cât mai fermă că dacă, având o stare de copil, plini de umilinţă, îi cerem lui Dumnezeu ceva care este în concordanţă cu legile divine, Dumnezeu ne va dărui ceea ce îi cerem;
•   efortul constant de a ne depăşi egoul prin umilinţă şi aspiraţie sinceră către Dumnezeu Tatăl, deoarece comuniunea cu Energia Supremă care este revărsată asupra noastră din Spiritul Atotputernic a lui Dumnezeu este direct proporţională cu scăderea egoului;
•   trebuie să cultivăm bunătatea adevărată, puterea de a ierta total;
•   să ne purificăm lăuntric pentru a ne putea transforma spiritual rapid.

Liberul arbitru cu care este înzestrată fiinţa umană este un dar divin pe care însă trebuie să ştim să-l folosim. Prin el suntem liberi să facem tot ce vrem, dar trebuie să ştim că nu tot ne este permis. În Arta Binecuvântării, omul care-l imploră pe Dumnezeu este cel care propune, şi la scurt timp după aceea Dumnezeu este cel care dispune. Cu cât egoul este mai mic, cu atât intensitatea energiei supreme divine pe care o primim prin sahasrara (centrul de forţă din creştetul capului) în timpul binecuvântării este mai mare. Răspunsul divin pe care îl primim fiecare dintre noi când practicăm Arta Binecuvântării este o modalitate de testare a stării de egoism care ne caracterizează, cu condiţia să fim sinceri cu noi înşine şi să nu ne minţim.
Principalele obstacole lăuntrice care pot face ca unele fiinţe umane să nu reuşească să realizeze cu succes Arta Binecuvântării sunt următoarele:
•   absenţa credinţei în Dumnezeu;
•   orgoliul, mândria, trufia, îngâmfarea;
•   lipsa iubirii, ura;
•   desfrâul, viciul, curvia, moliciunea, fascinaţia traiului luxos;
•   lăcomia;
•   egoismul;
•   zgârcenia , avariţia;
•   răutatea, sadismul;
•   mânia, furia, violenţa, crima;
•   scepticismul batjocoritor;
•   pasiunile: - invidia, - gelozia, - bârfa, - vorbirea de rău, - clevetirea;
•   lenea, apatia, trândăvia, indolenţa.

Cel sau cea care nu reuşeşte deocamdată să practice Arta Binecuvântării va trebui să se întrebe sincer care din aceste obstacole acţionează în cazul său, şi să îşi elimine acea problemă. Dar, foarte important, va trebui să stăruie mereu şi mereu şi răspunsul lui Dumnezeu, dacă este cerut cu sinceritate şi credinţă, nu va întârzia să apară. Nici un obstacol nu este implacabil în efortul omului de a se apropia cât mai mult de Dumnezeu!

Tehnica de execuţie

Etapele în execuţia unei binecuvântări sunt:
•   Ne interiorizăm mental şi sufleteşte;
•   Atitudinea interioară este esenţială: ne orientăm atenţia, sufletul şi afectivitatea numai către Dumnezeu Tatăl;
•   Ne focalizăm atenţia la nivelul lui Anahata Chakra (sau zona din mijlocul pieptului) şi Sahasrara (sau zona din creştetul capului) simultan. Simţim o stare de înălţare, stare de afectivitate euforică unică, infinit nuanţată;
•   Rostim astfel încât să o simţim cu toată fiinţa, formula de binecuvântare (rostirea acestei formule se face mental);
•   Ridicăm mâna în poziţia indicată;
•   Apoi, cu ochii închişi, ne orientăm privirea într-un uşor strabism convergent în sus, către Sahasrara;
•   Când se declanşează fluxul de Energie Divină şi se scurge în trup, privirea coboară şi revine la o atitudine normală, ochii rămânând închişi;
•   Simultan vom urmări să percepem cu ochii minţii ce se petrece în noi şi prin noi;
•   Conştientizăm cum fluxul de Energie Divină, pătrunzând prin creştet de sus în jos, ne inundă întreaga fiinţă, apoi o parte din ea se scurge prin braţul nostru drept în fiinţa pe care o binecuvântăm (în cazul Autobinecuvântării întreaga energie rămâne în noi).
•   Conştientizăm, urmărind să fim cât mai atenţi la cele cinci faze ale manifestării fluxului de Energie Divină:
1.   declanşarea în crescendo
2.   atingerea unui maxim
3.   diminuarea progresivă
4.   sfârşitul
5.   efectele globale
•   După ce se încheie cele cinci faze mâna se lasă în jos.
•   Dacă fiinţa nu merită să primească acest dar divin, conform formulei de binecuvântare, atunci nu apare nimic, fluxul de energie nu se declanşează.
•   Cei care nu practică yoga se vor concentra în zona pieptului şi în creştet, atât în interior cât şi în afara corpului fizic.
•   În final îi mulţumim lui Dumnezeu (rugăciunea de mulţumire nu este necesar să fie rostită după fiecare binecuvântare, ci doar în final).
Efectele care apar şi se intensifică în timp sunt complexe, multiple, remanente chiar zile, săptămâni, luni, ani, atât la cel care este binecuvântat cât şi la cel prin care se realizează Binecuvântarea. Energia pe care o primim este infinită. Dumnezeu are energie mereu şi pentru toţi. De aceea putem realiza Arta Binecuvântării oricât de des dorim.
Binecuvântarea este mai mult decât o rugăciune, căci în rugăciune putem greşi cerându-I lui Dumnezeu anumite lucruri. Prin Binecuvântare Dumnezeu ne dă exact ceea avem nevoie, în cazul autobinecuvântării sau respectiv ceea ce au nevoie cei binecuvântaţi. Arta Binecuvântării ne angrenează liberul arbitru. Doar dacă cerem, putem primi: "Dumnezeu ne dă, dar nu ne pune în traistă!"
Se pot binecuvânta şi case, locuri, obiecte, alimente, situaţii, acţiuni, caz în care vom modifica formula de binecuvântare. Către orice poate fi dirijată Energia Spiritului lui Dumnezeu, căci în toate poate apărea îndumnezeirea. Binecuvântarea nu e necesar să fie precedată de consacrare, deoarece este vorba de spiritul lui Dumnezeu care este şi în manifestare şi în afara ei şi ea este o acţiune realizată de Dumnezeu însuşi. Prin Arta Binecuvântării activăm focarele energetice invizibile şi tainice şi ne conectăm la câmpul sincronicităţii.

[Mihai Dor]

Poziţia indicată pentru realizarea Artei Binecuvântării

Poziţia indicată pentru execuţie este în picioare, cu spatele drept, cu mâna dreaptă cât mai relaxată, îndoită în sus. Palma mîinii drepte este la aproximativ 20 cm de umăr; degetele sunt desfăcute, uşor curbate ca pentru a prinde o minge. Această poziţie trebuie luată încă de la început. Această poziţie este indicată pentru binecuvântarea unei fiinţe umane care se află lângă noi (fără a o atinge!) sau pentru binecuvântarea unui grup mic de fiinţe umane, aflat în faţa noastră, la o distanţa mică de noi.
Precizări foarte importante:
•   Dacă persoana binecuvântată nu este în faţa noastră, vom orienta palma mâinii drepte către în sus, venind cu ea mai aproape de umăr sau chiar deasupra umărului drept în această situaţie.
•   Pentru grupuri mari de persoane (mai mult de 50 de persoane) sau care se află la mare distanţă de noi, întindem mâna în faţă.
•   În cazul autobinecuvântării mâinile rămân pe lângă corp.
•   Dacă starea noastră de vitalitate şi forţa interioară sunt suficient de mari, putem atinge cu mâna dreaptă fiinţa pe care o binecuvântăm pe frunte, cu degetele desfăcute orientate spre sahasrara, fără să îi acoperim creştetul capului.
•   Este foarte important ca braţul şi degetele mâinii drepte să fie relaxate!
•   În principiu, este bine ca atât cel binecuvântat cât şi cel prin care se realizează binecuvântarea să fie atunci în picioare. În ceea ce-l priveşte pe cel care realizează binecuvântarea (sau autobinecuvântarea) acestă poziţie, care reflectă o anumită stare de respect faţă de Dumnezeu, este imperios necesară. Desigur că noi putem binecuvânta o fiinţă care nu ştie că noi atunci realizăm o binecuvântare pentru ea, sau o fiinţă foarte bolnavă, sau pe cineva despre care nu ştim unde este şi ce face. În aceste situaţii este evident că nu îi putem impune acelei persoane să se ridice în picioare.
•   În cazul în care vrem să binecuvântăm o fiinţă dragă aflată la distanţă, trebuie să ne gândim la ea, să ne-o imaginăm mental, să îi vizualizăm chipul. În cazul unui grup urmărim să vizualizăm chipul fiecărui membru al grupului. Nu contează distanţa la care se află persoana sau grupul pe care dorim să le binecuvântăm.
•   În viaţa de zi cu zi nu trebuie să ezităm niciodată să realizăm Arta Binecuvântării în diferite situaţii de viaţă, în care dorim să ajutăm o altă fiinţă umană, sau atunci când suntem cuprinşi de compasiune la vederea unei persoane în suferinţă, sau dacă vrem să detensionăm o situaţie conflictuală etc. În aceste situaţii speciale, în care dorim să realizăm Arta Binecuvântării, dar nu ne putem retrage în intimitate pentru a face acesta, vom schiţa discret poziţia mâinii, orientând palma către fiinţa pe care o binecuvântăm. Vom urma toate etapele, inclusiv rostind mental formulele de binecuvântare, dar pentru a nu-i şoca pe cei din jur vom putea face aceasta numai atunci cu ochii deschişi. Vom închide ochii doar în etapa iniţială în care trebuie să ne orientăm privirea interioară spre creştetul capului.

Formulele utilizate în Arta Binecuvântării

Formula utilizată prin rostire lăuntrică atunci când realizăm Arta Binecuvântării :
“Doamne Dumnezeule, Tată Ceresc, te implor cu umilinţă, dacă această fiinţă umană având numele de … (se rosteşte numele de botez – toate numele de botez dacă sunt mai multe) merită, miluieşte-o, revărsând asupra ei, prin mine, Graţia Ta Supremă. Facă-se Voia Ta. Amin.“
Formula de Binecuvântare pentru un grup
“Doamne Dumnezeule, Tată Ceresc, te implor cu umilinţă, dacă acest grup de fiinţe umane merită, miluieşte-l acum, revărsând asupra lui, prin mine, Graţia Ta Supremă. Facă-se Voia Ta. Amin.“
Formula de autobinecuvântare pentru bărbaţi:

“Doamne Dumnezeule, Tată Ceresc, te implor cu umilinţă, dacă cel care te roagă acum, având numele de … (se rosteşte numele de botez – toate numele de botez dacă sunt mai multe) merită, miluieşte-l, revărsând asupra lui Graţia Ta Supremă. Facă-se Voia Ta. Amin.“

Formula de autobinecuvântare pentru femei:

“Doamne Dumnezeule, Tată Ceresc, te implor cu umilinţă, dacă cea care te roagă acum, având numele de … (se rosteşte numele de botez – toate numele de botez dacă sunt mai multe) merită, miluieşte-o, revărsând asupra ei Graţia Ta Supremă. Facă-se Voia Ta. Amin.“

Formula de mulţumire care se rosteşte în final (sau chiar mai târziu, în aceeaşi zi):

“Îţi mulţumesc Tată Ceresc, că ai făcut din fiinţa mea vasul manifestării Graţiei Tale Supreme.”


Aceste formule trebuiesc învăţate pe dinafară şi apoi utilizate!