Ce minune să pot scrie, să rostesc
"te iubesc!"
Ce binecuvantate aripi de destin rotesc
să mi te-aducă-n viaţă! Te doresc
cum îmi doresc nemărginirea lumii
când primăvara înfloresc salcâmii.
Mi-e mersul tot un cântec dansat
pe ritmuri de vals şi constat
cu fiori cum doar cu-n gând mă împresori
cu fiinţa ta toata
şi în nori
se arată deodată
firul vieţii mele - mai bogată
decât gândit-am vreodată
eu sunt...
Cuvântul e-un instrument mult prea mărunt
ca să îţi cânt
tot ce-acest suflet ce-l cunoşti de multe vieţi
simte când îi zâmbeşti.
Ca vântul care în condru adie,
ca pământul plin de apă vie,
ca umbra mea neîngrădită,
ca toata viaţa ce în Univers palpită
şi dincolo de orice pot să îmi închipuiesc
mereu şi peste tot eu TE IUBESC!