Din "Arta conversatiei"

[Floris van Rosemondt]

Cu multă vreme în urmă, am încercat să citesc "Arta conversaţiei" de Ileana Vulpescu, o carte care a facut multe furori prin anii '80 şi care circula pe sub mână. N-am reuşit... pana nu de mult. Probabil că nu eram "copt" încă pentru cartea asta. Abia acum înţeleg de ce le-a plăcut alor mei atât de mult pe vremuri. Şi mă întreb cum de a scăpat de cenzură . Sunt multe citate pe care le consider interesante, dar deocamdată îl postez pe cel mai "proaspăt" care mi-a atras atenţia. Vorba lui Lorelei... deşi nu e celebru... .

"Toate fiinţele, la care cuplurile rămân neschimbate în cursul vieţii, trăiesc mai puţin decât omul şi n-au imaginaţia lui. Iubirea face parte din mecanismul cumoaşterii, iar dorinţa face parte din mecanismul iubirii, deci este subsumată mecanismului cunoaşterii. Cunoaşterea unui om este ca şi cititul unei cărţi. Îţi place-un autor, îl reciteşti. Asta nu te opreşte să citeşti şi alţi autori, fără a-i deveni infidel celui preferat. Teoretic, lucrurile se aliniază-n ecuaţii foarte simple; practica sufletească şi cea fizică le complică însă îngrozitor! Cum oamenii nu sunt perfecţi, când îi judecăm, trebuie să le punem pe un plan calităţile, pe celălalt - defectele şi să vedem care trage mai greu. (...) Fidelitatea e-atât de corozivă!"

Ok... Pe de o parte sunt de acord, pe de altă parte nu. Cineva îmi spunea, recent, că unele dintre valorile fundamentale ale unei relaţii de cuplu ar trebui să fie fidelitatea şi loialitatea. Mai poţi fi fidel dacă răsfoieşti şi alte cărţi? Şi nu cumva există riscul să... îţi placă prea mult un alt autor? Pe de altă parte... ce ar fi lumea dacă în viaţa ta ar exista O SINGURĂ carte? De asta îmi place şi nu îmi place comparaţia asta totuşi. Iaca nu aş putea trăi doar cu o singură carte. Dar cu o singură femeie... cel puţin acum consider că da. Voi ce părere aveţi?

[Lorelei]

Nu cred ca omul este o fiinta monogama. Ce sa fac, asta e parerea mea, consolidata in timp prin exemple ale apropiatilor si da, si ale mele... din pacate prea multi cunoscuti si din pacate prea multe exemple nefericite... Omul nu este nici lup, nici calut de mare... Oricat as spera eu ca de fapt atunci cand iti gasesti jumatatea de fapt lucrurile vor sta cu totul altfel, de crezut cred ca asta este numai o poveste pentru oameni necajiti...

Cat despre comparatia cu cartea... eu zic asa. Ar fi absolut pacat sa nu citesti biblioteci intregi. Sa nu cunosti toate categoriile de oameni. E foarte greu sa ai un autor preferat. De cele mai multe ori ai minim doi-trei, daca nu mai multi. Totusi, in dragoste cred ca e vorba de cartea pe care o SCRII, nu pe care o citesti. Poti fi un autor slab, iti iese o carte de toata jena. Poti fi un autor al unei singure carti. Buna sau proasta. E iubirea vietii tale sau esecul vietii tale. Sau poti scrie mai multe carti, fie in paralel, fie dupa ce s-au incheiat cele de dinainte. Cam asa e si cu iubirea. Daca ai noroc - si talent (se pare ca e un "joc" in care musai sa ai talent, altfel nu tine) poti scrie o carte sau carti stralucite. Senzationale. Daca nu - va iesi maculatura. Si da, majoritatea scriem maculatura, fir-ar! Totusi, rar, rar si frumos, se scriu capodopere. Uneori se scriu best-seller-uri de doi lei, dar superficialitatea, si in dragoste ca in orice alt domeniu, straluceste... totusi nu tot ce straluceste este aur. Ramanem insa majoritatea dintre noi cu nostalgia capodoperei pe care am fi putut-o scrie in loc de maculatura... sau in loc sa nu scriem nimic, niciodata.

[viulian]

Acum e drept, fiecare alege ce-i place. Comparativ cu multi care citesc pe banda, eu nu pot citi asa. Un singur autor mi-a starnit marea admiratie, si nu cred ca ii va locul cineva curand. Evident ca am citit si altii, dar daca sunt intrebat ce autor mi-a placut cel mai mult, stiu imediat raspunsul.

Pana cand nu intalnesti pe cineva cu care sa fii compatibil din toate punctele de vedere (din ciclul 'fiecare buruiana are umbra ei' - adica cineva care sa se muleze si sa completeze, cineva pe care sa-l recunosti si cerebral ca fiind jumatatea ta, idealul, si nu doar impulsiv si instinctual) evident ca nu poti fi fidel. Insa cand 'te umpli' de celalalt, cand este tot ce ai nevoie si nimic altceva, brusc nu mai intereseaza restul, nu ? Daca tot ce-am dorit sa mananc in seara asta este 'creier de porc la capac, cu o garnitura de 2 oua ochiuri si cateva bulete de cascaval' si FIX asta capat acum, ma mai intereseaza pe mine altceva pe lumea asta ? Neah. Don't care.
Insa pana nu te cunosti suficient de bine sa stii ce vrei (prima la mana), si nu ai norocul sa dai peste fix ceea ce cautai (doi la mana), sanse mari sa nu intelegi de ce zbori din floare in floare si chiar daca punctual e ok si placut, totusi alergatura continua ? Pentru ca n-ai ajuns inca 'acolo'!

Despre citat, mi se pare putin contradictoriu. Pe de o parte afirma ca fidelitatea inseamna un soi de 'amortire', sau 'inlemnire' (cupluri neschibate care n-au imaginatia 'omului') iar pe de alta parte ca fidelitatea este coroziva si distruge. Pai ori rigidizeaza, ori distruge ?

[Floris van Rosemondt]

Rigidizarea distruge? Cam asta era ideea. Dar daca nu e in firea noastra sa fim fideli? Cine stie? Momentan tocmai am un moment de criza care nu se prefigura cand am postat. Numai ca sunt eu tampit, de aia se intgampla chestii. Scuze.

[ARIDANA]

"Un angajament lucid si sincer presupune acceptarea faptului ca orice implicare este o implicare a trei componente:eu,tu si o parte de necunoscut si de mister legata de evolutia posibila a fiecaruia.
   In acest angajament, nu pornim singuri,ci impreuna cu aceasta parte de imprevizibil incontrolabil care ne poate indeparta si desparti.
In angajamentul meu fata de tine,eu implic o parte din mine pe care o cunosc bine,dar care este formata din imagini,acelea pe care eu le arat si acelea pe care tu vrei sa le vezi...
Dar implic o parte din mine pe care o cunosc la fel de bine,care apartine zonelor mele de umbra.Si in acest spatiu exista o parte din mine care se poate schimba in directii sau moduri pe care eu insumi nu le cunosc.
In acest angajament,eu ma implic fata de ceea ce stiu despre tine,fata de ceea ce vreau sa vad din tine.Dar ma angajez si fata de aceasta parte de mister din tine,parte necunoscuta tie,parte necunoscuta mie,un potentia pentru schimbare pe care nici tu,nici eu nu-l putem ignora,nici ascunde prea multa vreme.
Adesea,ca masura de precautie,incercam sa ne asiguram impotriva riscurilor pe care le implica orice relatie.In loc sa implicam aceasta parte de mister,preferam sa aducem certitudini teroriste,credinte idealiste sau o incredere oarba."

JACQUES SALOME-"CURAJUL DE A FI TU INSUTI"

[viulian]

...moment de criza...

Crize avem cu totii, si chiar previzibile... Stii ca e cunoscuta 'post traumatic stress disorder' ? Cu crizele astea ajungi sa suferi de 'pre traumatic stress disorder'

[ARIDANA]

Dar daca nu e in firea noastra sa fim fideli? Cine stie?

Mi-a placut tare mult ceea ce am citit de curand...apropos de "Arta conversatiei",din "Curajul de a fi tu insuti"-Jacques Salome,despre..."fidelitatea fata de celalalt si fidelitatea fata de tine".Uite un paragraf,voi reveni apoi,mai tarziu,in cazul in care ti se va parea interesant
"Fidelitatea fata de mine insumi reprezinta acest liman,aceasta insula a comorilor,un refugiu,punct de ancorare in jurul caruia se anima nevoia mea de coerenta interna, cand distanta dintre tine si respectul fata de angajamentul meu,respectul pentru tine si respectul de sine este prea mare si naste conflicte aprinse de loialitate.
Nu trebuie sa uitam ca eu ma angajez fata de tine,dar si fata de relatia pe care urmeaza sa o construim si despre care nu pot sti dinainte cum va evolua,cum se va dezvota sau cum va lancezi.
Dar mai stim si ca:
*Nu orice exprimare devine comunicare
*Nu orice relatie evolueaza in atasament
*Nu orice schimb se transforma intr-un angajament
Si totusi,toate aceste posibilitati circula sub forma de potential in orice intalnire dintre oameni.
Meditatia pe care o propun aici incearca sa fixeze cateva indicatoare in raport cu urmatoarele intrebari:

*Cum imi pot mentine claritatea si coerenta in angajamentele pe care mi le iau,in alegerile de viata pe care le fac sau in intalnirile mele,in respectul fata de mine insumi si fata de celalalt?

*Cum pot armoniza nevoia de calitate,durata si rigoare a angajamentelor luate cu schimbarea,evolutia si transformarea
necesare?

Parerea mea ar fi ca fidelitatea fata de celalt este direct proportionala cu fidelitatea pe care o pot avea fata de mine insumi"

"Pentru a te implica in relatii interumane active,trebuie sa poti demonstra un simt al improvizatiei care sa le dezvolte si sa le dea un farmec inefabil,care sa-ti dea curajul sa continui..."

"De-a lungul vietii,
parasim si suntem parasiti.
Trebuie sa renuntam la o buna parte din ce iubim.
Pierderea pare a fi pretul pentru a creste in viata.
Si,totodata, este sursa pentru cele mai multe dintre progresele noastre."


"Daca eterna existenta se transforma,inseamna ca va fi si mai frumoasa.
Daca dispare,inseamna ca va reveni cu ceva mai sublim.
Daca doarme,inseamna ca viseaza la o desteptare mai buna,caci fiecare renastere este inca mai mareata."

KHALIL GIBRAN

...voi reveni,cu comentariile mele,nici mie nu-mi prea place sa vorbesc sau sa mi se vorbeasca din "carti",am ceva urgent de rezolvat,am fost insa atrasa de subiect si nu puteam trece fara sa spun si eu ...ceva macar.

[Mihai Dor]

Felicitări Aridana pentru acest răspuns pe care-l consider  şi interesant şi uşor digerabil.Mi-a plăcut fraza "Pentru a te implica in relatii interumane active,trebuie sa poti demonstra un simt al improvizatiei care sa le dezvolte si sa le dea un farmec inefabil,care sa-ti dea curajul sa continui..." aş dezvolta privind tema improvizaţiei ;pentru mine , improvizaţia este jazzul literaturii sau chiar al vieţii.Pentru a reuşii să faci jazz trebuie sa ai primul rând în afară de inspiraţie, multă cultură(nota bene!), să poţi stăpâni tehnica armoniei(oricare ar fi ea, muzicală, psihologică), tehnica interpretării solistice (care desăvârşeşte stilul).După cum poţi vedea, nu oricine poate îndeplini simultan aceste condiţii, altfel, improvizaţia rămâne foarte periculoasă, precum cea electrică(urât exemplu, recunosc) ce poate duce la electrocutări fatale.E bine să nu improvizezi în faţa ofiţerului stării civile acel DA fiindcă vei simţii mai târziu "şocurile electrice " pe pielea ta, cum s-ar spune şi ai doar aveai posibilitatea să-ţi "bagi " singur degetele în priză!!!
Poate te-ai obişnuit cu mine....stilul meu mai derapează în exemple glumeţe.
Încă odată FELICITĂRI şi mai doream să-ţi spun că stilul livresc, acela de a vorbi din cărţi, nu trebuie condamnat ci doar subliniat sau adaptat acelui grup care, uneori, se poate autointitula "elitist".
În domeniul în care am lucrat o vreme, Direcţia Agricolă, aveam o cultură care se numea cultura mare(cereale) şi cine mai avea ca noi asemenea cultură iar inginerii mai puţin cultivaţi, îşi spuneau, intelectuali şi nu ascultau nici măcar manele trăind cu această iluzie, că erau intelectuali.Poveşti....

[ARIDANA]

Multumesc Dor, daca ar tine si net-ul cu mine,de cate ori incerc sa scriu ce gandesc...
Ma razgandesc repede,nu privitor la opinii ci legat de forma,cand ma adresez celorlalti,
am tendinta de a fi perfectionista,sa ma fac inteleasa asa cum imi doresc sa spun lucrurile.

[ARIDANA]

Din punctul meu de vedere,care ,de ceva timp este si un ...mod de viata,fidelitatea fata de mine si fidelitatea fata de ceilalti au,fiecare in parte,anumite prioritati,repere prin care eu reusesc sa-mi mentin "claritatea si coerenta"-continuitatea actiunilor pe drumul pe care mi l-am ales in viata.
Fata de ceilalti,prioritate o constituie angajamentul fata de copii mei,cu toate responsabilitatile pe care acesta le implica.Fata de ei,"moarta-coapta",nu voi inceta sa-mi folosesc toate resursele de care dispun ,pentru a reusi sa-i indrum,dupa priceperea mea.Si,fac acest lucru,nu impunand valorile mele,sau ceea ce cred eu ca este mai bun sau mai bine pentru ei.Dimpotriva,facem schimb de experienta(fiecare conform varstei),regula este sa ne argumentam fiecare "conceptiile",acceptata fiind orice modalitate de exprimare (inclusiv desenele si imaginile).
         Fata de parintii mei,care au o alta varsta,fidelitatea este legata de angajamentul si responsabilitatea fata de faptul ca m-au crescut,in toata iubirea de care au fost capabili,am invatat de la ei si au invatat de la mine.Acum,cand sunt pensionari,au toata dreptatea sa se bizuie pe mine,pentru ca au obosit si ei de-atatea lupte.Pentru ca eu sa le fiu alaturi,nu va fi nevoie sa apeleze la ceea ce-au investit in mine.Eu stiu ca,orice s-ar intampla,locul lor este alaturi de mine,nu intr-un camin de batrani,asa cum se intampla in ultima vreme.
            Fata de fratele meu,fidelitatea e mai "ciudatica"un fel de dragoste reciproca(nicidecum incestuoasa)..dar cu nabadai.Ne desparte doar un an ca varsta,eu sunt mai "batrana",el este barbat....amandoi suntem berbeci la zodie.
....totul se termina cu bine de fiecare data,pentru ca nu uitam "angajamentul de sange"care ne leaga si pe care n-avem cum sa-l renegam.
Cam atat despre ....fidelitatea neconditionata.

Alta treaba, este  fidelitatea conditionata,legata de implicarea ambelor parti in relatie si conditionarea fidelitatii(precum reflexul) de un raspuns pe masura.Aceasta poate fi cea legata de prieteni sau de dragostea dintre un barbat si o femeie,precum Adam si Eva, cea din coasta lui care,in opinia mea,trebuie si ea ascultata ,din cand in cand macar,chiar daca din cauza ei au fost amandoi alungati din acel Rai..mai sunt destule pe pamant..pana ne vom intoarce acolo.Depinde cat de fideli suntem capabili sa fim unii fata de altii,barbati fata de femei si invers,pentru a le descoperi si a fi in ele cat mai multa vreme.