De unde sunt eu?

[lumycriss]

"De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o ţară!" (Antoine de Saint-Exupery)

De când am întâlnit prima oară acest citat, l-am îndrăgit atât de mult încât multă vreme l-am ţinut la vedere prin toate locurile posibile - ca status la messenger, Hi5 etc. Şi totuşi, în ce măsură copilăria ne influenţează întreaga viaţă? Contează că te-ai născut şi ai crescut la ţară, sau la oraş? Contează dacă ai avut ambii părinţi aproape, sau dacă aceştia erau divorţaţi? Contează dacă ai avut fraţi, surori cu care să te ciondăneşti, sau dacă ieşeai frecvent pe uliţă la joacă, sau dacă, din contră, ai fost un model de copil silitor şi ascultător? Mie, deşi vorbesc adesea despre ea, copilăria mi se pare atât de departe şi nu văd ce ar lega-o de prezent... În afară de amintiri

[lumycriss]

Eu am avut odată un prieten foarte liniştit, care, la cei 21 de ani, se culca întotdeauna la ora 11, mai târziu de ora 10 rar îl prindeai pe mess (e drept că a doua zi se trezea la 6); de altfel, nici nu stătea mai mult de 2 ore la calculator pe zi; avea o fobie legată de mâncarea sănătoasă (evita dulciurile, zahărul, băuturile acidulate...); avea serviciu stabil şi în acelaşi timp numai note mari la facultatea de drept (deşi cu învăţământ la distanţă); se implica în tot felul de activităţi pe bază de voluntariat, în special în domeniul "patriotismului" (am văzut poze de pe la marşuri, adunatul gunoaielor de prin parcuri...). Astfel că mi-a fost greu să-l cred când mi-a povestit cât de năzbâtios era până nu demult: nu îi plăcuse să înveţe, stătea afară la joacă până târziu, îşi bătea joc de unele colege, se bătea cu alţi băieţi, mai târziu îşi termina salariul pe câteva seri de cluburi şi discoteci. Mie mi-a spus că schimbarea s-a produs aşa, dintr-o dată, dar eu cred că trebuie să fie ceva mai profund... 

[Just]

"Sunt din copilaria mea ca dintr-o tara",o tara pe care am parasit-o ,insa profitam de orice ocazie pentru a ne reintoarce cu mult dor si drag in ea. Oricati kilometri (a se citi ani) ne-ar desparti de ea niciodata nu vom uita lucrurile esentiale,ne-au marcat pentru totdeauna asa cum China si-a pus amprenta in ochii oamenilor ce o reprerzinta .Cred ca suntem legati in mare masura de copilaria noastra si ca a avut un rol decisiv in ceea ce priveste caracterul nostru ,cel din prezent . Copiii ce au fost respinsi de altii sau scosi din joc sunt o parte din oamenii retrasi ai prezentului ,copiii ce au fost abandonati de parinti prin orfelinate sunt o parte din "ratacitii" zilelor noastre  si lista poate continua.

Cum ar fi o tara fara presedinte asa e si un copil fata parinte .Cine sa te indrume si sa te puna pe drumul cel bun daca nu el ? Cine are cea mai puternica influenta asupra ta daca nu el?  A avea frati sau surori e ca si cum tara ta ar fi parte dintr-o uniune ,ceea ce inseamna ca ai un sprijin in caz de "razboi", o mana prieteneasca gata sa-ti vina in ajutor atunci cand este cazul si iti poate aduce cele mai de pret foloase .

Ba eu am impresia ca se leaga cu mult copilaria mea de prezent .Pastrez de cand ma stiu un mare drag de cutreierat prin locuri noi ,cu rucsacul in spate si-un bat de sprijin in mana ,mi-au fost si mi-s dragi focurile de tabara cu porumb copt ,acompaniate de jocurile de carti cu pedepse .Si cate obiceiuri de pe atunci nu le regasesc in viata mea de acum ! Nici 60 de ani nu le-or schimba ca doar asa mi-i sufletul !

Ah! Numai de mi-ar mai strecura cineva in viata timpul liber al copilariei .