Prea multe vise spuse si frante,
Printre cuvinte,
Prea reci si secate.
Samanta de adevar dispare
Din orice poveste
Ce n-are, acum, nici o sansa
De-a mai ajunge,
Rod pe ramul
Catre cerul unde este,
Pare-se...
Raiul visat intr-adevar,
Demult,
Ce-a trecut,
Parasit de increderea
In lumina transparenta,
A linistii sufletesti.
Am gandit prea albastru si trist,
Uitand de celelalte culori.
Acum plang si vad in gri totul.
Iar,jocul avea prea multe reguli,
Asa ca am ramas cu un pas in urma,
Sa le-nteleg,
Apoi,plictisit,
Am plecat de tot,
Nu mai avea rost...
Chiar eu am incalcat prima regula,
Cea de a avea rabdare.
Timpul le-a rezolvat
Pe... celelalte,
Reducand totul la absurd,
Atunci cand incepusem sa cred.