Nesăturaţii

[lumycriss]

"Îmi plac în dragoste nesăturaţii - îi plâng şi-i admir. Au ceva din eroismul tragic al îndrăzneţilor care vor să treacă oceanul de-a înotul." (Octavian Goga)

Mă simt cu musca pe căciulă. Şi nu ştiu dacă-i a bine. E prea dureros să dai mereu mai mult şi mai mult, şi să primeşti în schimb din ce în ce mai puţin. Sau să vrei, să îţi doreşti să primeşti mai mult, să depinzi de iubire, să te ţii scai de cineva, şi totuşi să te izbeşti de indiferenţa lui, sau de diverse scuze: "Nu am timp, altădată, te caut eu etc".
Voi ce credeţi?

[Just]

Ideal e a putea oferi fara sa astepti nimic in schimb atunci ai mai putine sanse sa cazi prada unei deceptii ,sa ai parte de suferinta sau sa fii ranita.

Oamenii sunt diferiti .Unii sunt adeptii devizei : "ori totul ,ori nimic" ,altii devin precauti atunci cand vine vorba sa-si puna inima ,cum s-ar spune ,in palmele celuilalt . Poate ca nu au fost mereu asa ,uneori se intampla ca viata sa-i invete lectii dure si sa-i determine sa actioneze astfel .Nu-i usor sa aduni cioburile inimii sau mai mult sa o reintregesti.

Mai cred ca doar acei ce ofera totul sunt cei care vor primi totul ,adica vor putea fi fericiti .

[viulian]

Foarte fain citatul! Ma regasesc  Sunt un nesatul.

Prea multa energie PREA MULTA. Trebuie sa fac ceva. Ma apuc de multe chestii si nu termin decat rar, sau revin sa termin dupa ce ma mai apuc de multe altele. Nu am suficient timp nici macar sa ma apuc de cate imi trec prin cap - dara-mi-te sa mai si termin ceva.

Si da, nu am rabdare cu oamenii - daca se misca mai greu, sau le ia timp sa se gandeasca, sa decida, etc, nu stau - n-au decat sa se gandeasca in liniste, dupa ce plec io! Stau doar daca sunt foarte interesat - dar de obicei indecizia si nehotararea sunt 'turn off'-uri.

[inda]

Jumatatile de masura imi dau senzatia de targuiala la piata, varianta cealalta cu "lasa-l pe celalat sa iubeasca mai mult" seamana cu un plan de afaceri bine ticluit. Eu merg pe varianta "totul sau nimic". Nu spun ca e bine, nu spun ca e rau, spun doar ca eu nu pot identifica, cu  dragostea sentimentului care "lasa loc de intors", cred ca e singura problema in care nu pot sa fiu diplomata si nu vad cale de mijloc. Oamenii care ofera totul sunt putini. Sunt oarecum inconstienti, nu fac lucrurile "step by step", nu le pasa de urmari care in majoritatea cazurilor sunt nefaste chiar pentru ei. Si ce-i mai ciudat, lor nici nu li se poate aplica zicala ca pentru invat exista si dezvat, lor li se potriveste cea cu "fiecare pasare pe limba ei piere" ( nu in sensul rau ci in ideea ca mereu vor cauta absolutul fara sa faca nici un fel de calcule a probabilitatii ca el sa existe).

E prea dureros să dai mereu mai mult şi mai mult, şi să primeşti în schimb din ce în ce mai puţin. Sau să vrei, să îţi doreşti să primeşti mai mult, să depinzi de iubire, să te ţii scai de cineva, şi totuşi să te izbeşti de indiferenţa lui...

Eu cred ca cei despre care spune Goga ca sunt  "nesaturati" nu sufera de simptomele pe care le-ai enumerat mai sus. Eu cred ca aceia stiu cand nu mai este cazul sa innoate si trebuie sa se intoarca la mal, chiar daca e mai lunga calea de intoarcere decat drumul pana dincolo de ocean, chiar daca exista riscul sa nu mai ajunga niciodata la un tarm.

Sigur, ideal ar fi sa poti iubi total fara sa astepti nimic in schimb. Din pacate e greu sa ajungi la acel nivel, nu stiu cine a ajuns, daca a ajuns....

[Lorelei]

Eu cred ca nu mai sunt in stare sa fiu nesatula. Poate mi-am epuizat doza de dragoste si de "tragism" cum spune Goga si nu mai pot. Mi-e dor sa pot sa simt (orice, dragoste, ura, incantare, dezgust, orice!) din toti rarunchii, ca-n descatusarile expresioniste (a la Blaga asa: dati-mi un trup, voi, muntilor, marilor / dati-mi alt trup / sa-mi descarc nebunia in plin! / Pamantule larg, fii trunchiul meu / fii pieptul acestei napraznice inimi." Din pacate nu mai e nimic napraznic pe nicaieri de multa vreme. Nu stiu daca e o varsta a fiecaruia sau pur si simplu uneori avem noroc (am fost norocoasa si eu de cateva ori), dar eu ma simt din pacate relativ satula inainte de a incepe orice. Poate e o faza (sper!), dar pana una alta eu nu sunt in stare sa fiu nesatula. Desi iubesc nesatuii din toata inima.

[Miss M.]

Daca vorbim de iubire, cred ca nu e normal sa privim lucrurile sub forma unui "troc", personal sunt genul care ofera mult si in dragoste si in viata in general la modul ca am obiceiul sa ma implic si sa dau totul intr-o chestie de care imi pasa cu adevarat dar o fac oarecum inconstient pentru ca asa sunt construita ca fiinta si nu intotdeauna astept ceva la schimb, bineinteles ca dezamagiri sunt la tot pasul, in tot felul de situatii insa am invatat cu timpul sa ma impac cu ele si s-o iau de la capat dar nu ma vad vreodata sa ajung sa fiu calculata si rezervata . Eu inteleg ca citatul se refera la oamenii care se incapataneaza creada ca pot atinge dragostea adevarata si sublima ... oameni care nu se multumesc cu orice fel de dragoste cautand neobositi, in ciuda esecurilor,  marea dragoste .