Vad ca avem ciudatenii numa` de cand eram mici, dar de cand suntem mari nimic, nimic?
Mie imi place intunericul, e singurul “loc” unde simt ca ma pot ascunde si unde nu ma gaseste nimeni (pentru ca le este prea frica de el
). De asemenea imi place sa ies din intuneric ca sa sperii persoanele doar pentru a vedea reactiile lor diferite.
Mananc orice cu furculita. Pana si pulpele inferioare de la pui, tot in furculita nimeresc sa il infig. Nu stiu de ce. Unchiul meu, in armata, manca cu furculita si cutitul, cand nu era nimic de taiat, foarte disciplinat organizate: macare, cutit, furculita !
Imi place sa ma simt ca o turista in propriul meu oras. :-*I like the feeling ! Nu de alta dar de multe ori ma ratacesc, si ma plimb hoinara, ca sa gasex locu` de intoarcere de ma numara stelele. Sunt asa de pierduta in spatiu incat ma mir si eu cum de imi trebuie o jumate de ora sau o ora inainte, ca sa ajung la un interviu ! Iar cand ajung acolo imi mai trebuie ceva pana a nimerii, usa , cabinetul, persoana care trebe sa ma tortureze in interviuri.
Subiect: ciudatii din noi (Citit de 48054 ori)
