Din nefericire exista tot mai multi parinti care vor sa faca din copiii lor ce nu au reusit ei sa fie. In maratonul acesta al parintilor"sa fii mai bun decat cutarica...nu ai ce cauta cu ei, sunt niste <boscheti>" intotdeauna se vorbeste cu D-zeu insa se uita ca EL iti ofera mereu ce-i ceri dar nu uita niciodata sa -ti mai dea cate o palma ca sa-ti aminteasca sa fii OM.
Astazi mi-am intarit convingerea ca , de obicei, copiii platesc pacatele parintilor...acelor parinti care uita ca au copii si nu niste marionete. Parinti care se bucura de esecurile si suferintele sufletesti ale celorlalti copii, parinti care distrug copii doar pentru ca fiii lor sa fie pe podium. Iata ca D-zeu nu a invatat inca sa uite . Mi-e rusine ca am simtit o usurare dar sunt trista ca sunt copii care nu au voie sa aiba propriile vise. Au muncit din greu si au fost obligati sa uite ca sunt copii, s-au cheltuit averi cu meditatii numai ca ei sa tina pasul cu ceilalti colegi si sa se ridice la nivelul scolii respective. Iar acum , cu siguranta, tot ei sunt invinovatiti ca nu au reusit sa implineasca visele parintilor.
Astazi s-a finalizat repartizarea computerizata la admiterea in licee. Fiul meu a fost mai norocos pt ca a sustinut probe de aptitudini si a stiut de acum 2 saptamani ca a fost admis, a fost cea mai fericita zi din viata lui.El( considerat un "boschet" de catre parintii unui prieten, doar pt ca acesta era la un colegiu renumit din oras pt ca asa au hotarat si fiul meu, pasionat de sport inca de la 5 ani, nu era de nasul sau) a reusit sa-si implineasca visul, greu, singur, fara mari eforturi financiare. Ma temeam sa nu aiba un esec tocmai pt ca l-am lasat sa aleaga singur ce-si doreste sa urmeze inca din clasa a 3 -a. Dar ,inca o data, nu m-a dezamagit. Multumesc cerului ca am avut incredere in el si dupa toata suferinta prin care a trecut a reusit sa mearga mai departe: drept, curajos si increzator.
Poate aceasta palma de apa rece va deschide putin sufletele acestor parinti , isi vor aminti ce copilarie minunata au avut ei, cat de mult conteaza pentru un copil sa fie copil, cat de important este pentru copii sa se tina cont de visele lor si noi sa credem in ele. S-au intamplat atatea nenorociri anul acesta vis-a -vis de testele nationale incat e firesc sa ne intrebam : "oare conteaza atat de mult renumele incat uitam ca avem, totusi, copii?"
Nu stiu...puteti sa spuneti ca sunt nebuna dar eu una prefer ca fiii mei sa nu fie printre primii dar sa simta ca traiesc ,sa respire viata asta fericiti si impliniti. Mi se pare atat de absurda goana dupa diplome si bani, ne sufocam in doctorate obtinute cu spagi ...pentru ce? Ca sa uitam ca avem copii de crescut ? Sa ii creasca altii sau, in cel mai rau caz, singuri? Nu vorbesc decat strict dpdv al unui parinte, o mama care si-a dorit mai mult decat orice pe lumea asta sa aiba copii, sa le ofer toata dragostea mea,sa ma oglindesc in ei. Si sunt mandra ca am ajuns pana aici. E doar meritul lor, al fiilor mei...au stiut sa simta si sa creasca frumos. Nu pot decat sa-l rog pe bunul D-zeu sa fie langa ei pentru ca au mare nevoie.
Parinti! Cea mai mare fericire a noastra este fericirea copiilor nostri! Nu le luati copilaria! Nici dupa 20 de ani...
Subiect: O palma de apa rece... din nou... (Citit de 10589 ori)