Poetul

[vero-visator]

Si-a-mbatranit prea lesne poetul,
privind la raul de vorbe curgatoare,
la-ntamplare,
chiar printre oameni cu el de-o seama,
sau tineri,
mai degraba asa,
caci nu raman pe ganduri
avand la indemana timpul

Noaptea s-a-ntunecat mai mult
de cand sunt stelele mai greu de-atins
Si, chiar de le-ar ajunge
...cum o facea odata,
ar mai putea pastra lumina lor
sa-ngane zorii cu ea?
Si daca nu,atuncea la ce-i bun?

Isi puse ochelari
dar,nu sa vada,
caci multe le stie de-acum cu ochii-nchisi,
numai sa schimbe,o zabava,
culoarea astei lumi,
ori sa-si ascunda ochii mult prea tristi.

Mi-e dor de el,
de cum stiam ca poate inflori
intreaga, gradina de vise,
de-o iarna la gura sobei.
Si tare mi-e teama,
ca-n primavara asta,
nici soare nu va fi,
caci florile chiar au uitat a rasari.

http://www.youtube.com/watch?v=7TObufOB2lg

[vero-visator]

Sunt multe flori,
 la fel cat zane,spiridusi,
chiar visatori calatorind pe soapte
cat noaptea e de lunga,
cat ziua ploua cu sori de zambet.

Sunt multe dimineti,
 la fel cat boabe de roua pe gene,
chiar stele asteptand dorinte de-mplinit,
cat viata de adevarate,
cat soarta le tese panza.

Sunt multi poeti,
 la fel cat frunze,petale,
chiar si acele barcute de hartie plutind,
cat apa este lina,
cat nu se-arata-n zare nori,
ori scoborare-ntr-o mare de tacere.