De la o vreme mă fascinau îngerii,
Tufele de romaniţă, florile de păpădie...
Când mă cuprindeai, învăluidu-mă-n priviri
Se risipeau pe pleoape curcubeie
Și inima-şi ascundea bătăile sub aripi
Șovăind între două nade, lăuntrul meu evada din timp
Aşternut de flăcări întocmind furtunii învăpăiate
Atunci, adânc îngropată în mine, mă prelingeam clipă...
-Intâmpină-mă -îți șopteam- nu pot în căderea uşoară
Să mă retrag pe pământ!
Când umbra adia spre apus
Te ascundeam sclipire în ochi șoptindu-ţi iertarea din urmă
-Cu respiraţie de lavă mă opreşte!, spuneai
Și în liniştea plină de aburi amorţirea nu mai era o stare
Clipele se contopeau, mă fascinau îngerii,
Tufele de romaniţă, florile de păpădie...
(varianta din volum colectiv 2004 cu modificări... 2009)