Need help

[flegmatic]

recent, m-am despartit de prietena mea(de fapt ea a rupt relatia). Tineam si tin inca super mult la ea si sunt toata ziua in depresie. Avand in vedere ca am citit unele din multele sfaturi de pe acest site mi-am dat seama ca dupa experientele dumneavoastra ma puteti ajuta fara dar si poate. De fapt postez aici pentru a cere sfatul vostru pe care sa il folosesc sa ies din aceasta depresie si suferinta si pentru a o uita pe ea. Mentionez ca o vad in fiecare zi si imi este foarte greu sa nu pastrez vreo legatura cu ea si intr-un fel lipsa ei imi accentueaza sentimentele mari si le diminueaza pe cele mici.
In speranta unui sfat bun va multumesc anticipat cu mult respect.

[andalusia]

Nu am scris inca nimic pe forum, desi m-am inscris de mult. La randul meu am citit multe povesti si am rezonat la o parte dintre ele. Cred ca fiecare isi traieste propria drama, pana nu te afunzi in ea nu scapi... Sunt oameni aici care au trecut prin foarte multe si au iesit in partea celalalta la lumina pana la urma. Am citit povestile lor si am invatat din povestile lor. Am avut tentatia de multe ori sa imi scriu propria poveste. Inca n-am facut-o. Si nu cred ca din vreo forma de pudoare, ci pur si simplu pentru ca am realizat ca numai prin ceea ce treci poti intelege cu adevarat, pana la capat.

Nu stiu daca ceea ce iti voi spune te va ajuta in vreun fel. Nu pot decat sa sper ca da. Insa macar vreau sa stii ca e cineva care citeste si care, asa fragmentat si zimtat cum poti percepe povestea altcuiva, intelege.

Faptul ca vrei sa iesi de acolo, din depresie, este, dupa parerea mea, primul pas inainte. Unul mare. Insa... oricat de cliseu ar suna, numai timpul vindeca. Timpul da de fapt perspectiva. Ca si cum ai urca pe un munte si, undeva sus, te opresti sa-ti tragi sufletul si iti dai seama cat de departe esti de locul din care ai plecat si care parea la inceput grozav de apasator. Si cred ca detasarea vine si cu varsta. Nu stiu cati ani ai tu, dar rupturile sunt mult mai usor tolerate pe masura ce inaintezi in varsta. Nu stiu... poate ne mai inteleptim, poate ne blazam, dar nici bucuriile si nici necazurile de la 20 de ani nu le mai resimtim la aceeasi intensitate dupa 30 de ani incolo...

Faptul ca va vedeti zilnic... asta e greu de indurat, dar cred ca este si terapie. Incearca sa o privesti ca pe oricare alta colega, sa-i vorbesti numai daca e nevoie si pe probleme ne-personale. Daca poti sa nu o intalnesti, nu o intalni. Daca insa trebuie... atunci fa din asta o rutina si atat, daca e nevoie sa devii usor autist si sa ignori exteriorul o vreme, ok, so be it! Nu ii cauta insa tu compania si mai ales nu deschide discutii personale; ele nu fac decat sa zgandare si sa doara si sa adanceasca golul si nevoia teribila de a retrai ce a fost candva, care acum oricum n-ar mai fi si daca ati fi impreuna.

Cred ca te-am putea ajuta mai mult daca ne-ai da si cateva repere: cati ani ani, cat timp ati fost impreuna, care sunt circumstantele in care v-ati despartit.

Iti doresc convalescenta scurta si fruntea sus!

[flegmatic]

Vreau in primul rand sa iti multumesc din tot sufletul, chiar apreciez raspunsul tau. Ai dreptate nu pot face ca dintr-o data sa dispara tot.
cati ani ani, cat timp ati fost impreuna, care sunt circumstantele in care v-ati despartit.
Am 17 ani , am fost 1 luna impreuna, faptul este ca e colega mea de mult timp si am dorit intotdeauna sa fiu impreuna cu ea de vreo 2 ani si ceva si pana la urma am ajuns la aceasta realizare. A fost totul de vis prima sapt , insa dupa aceea a devenit distanta si mi-a zis ca numai simte pentru mine ce a simtit in primele zile . Si ne-am despartit.

Avand in vedere ca esti de gen feminin a-si dori sa imi dai add pe messenger ca a-si dori sa ma lamuresc de 2 -3 chestii fara sa le scriu aici. id = apocalipsa999@yahoo.com.

 MULTUMESC !!!!

[andalusia]

Imi pare rau, realmente nu am timp nici sa mor, de messenger cu atat mai putin. E si unul dintre motivele pentru care nu scriu pe forum...

Ce iti pot spune e ca probabil ea intr-un final (dupa doi ani) a acceptat sa fiti impreuna pentru ca s-a simtit flatata de atata perseverenta din partea ta. Nu cred, insa, ca vreodata, si-a dorit cu adevarat o relatie cu tine. Ceea ce a facut ca dupa o saptamana de fapt sa iti si spuna ca lucrurile nu sunt ok intre voi.

Eu zic sa treci mai departe, ok, dupa doi ani ai reusit sa incerci marea cu degetul si sa vezi ca nu are sanse de castig. Zi multumesc pentru sansa si mergi mai departe. Lasa trecutul in urma si cauta alte fete... Da-ti voie sa ai sufletul deschis si pentru altceva decat pentru fata asta. In rest, sunt sigura, totul va fi bine.

[flegmatic]

Mi-am dortit , asta nu inseamna ca am presat-o. Multumesc oricum.