Cei care inseala, ar trebui sa recunoasca asta ?

[Alecsandra]

Ca sa fiu realista, nu doar barbatii inseala. O fac si femeile, sa se razbune pentru suferinta provocata de iubit/sot, sau pentru ca au nevoie de altceva. Multe din femei inseala pentru ca nu sunt multumite de prestatia barbatului in pat, multe din femei pot sa ascunda lucrul asta foarte bine, si fara sa aiba sentimente de vinovatie sau remuscari.
Privind din alt unghi, unele femei se simt mandre cand barbatul lor se intoarce tot acasa, in patul lor, dupa cateva ore de "inselat". Cunosc astfel de persoane care zic: "Pai, chiar daca stiu cat de cat ca mai merge la altele, tot la mine se intoarce. Deci tot eu sunt mai buna." Barbatul nu ar spune asta niciodata. Stim cu totii ce ar face barbatul in cazul asta.
In alta ordine de idei, cred ca toti facem asta doar ca sa comparam ce avem cu ce nu avem. Din punct de vedere strict sexual. Din punct de vedere sentimental, ne intoarcem acasa, langa cel/cea care ne asteapta.
Nu este de neiertat, cel putin din punctul meu de vedere. Atat timp cat nu aflu.
Si ca sa fiu on topic, ar trebui sa taca, pentru ca nu ar vrea sa ramana si fara nevasta, si fara obiectul muncii. (glumesc)

[vero-visator]

   E la fel de greu sa nu spui si sa traiesti mai departe cu sentimentul ca ai gresit fata de partenerul tau cu a-ti da seama ca ai gresit abia cand recunosti ca ai gresit,iar acesta procedeaza precum preotul si te iarta.Parca mult mai multe intrebari se nasc atunci...Uneori,hotului doar de hot i-e teama asa cum ii este profesorului de invatacelul care ii va cunoaste la un moment dat toate secretele si-l va depasi.
  Eu as prefera sa nu stiu decat cand s-a sfarsit,nu mai are rost sa aflu si din ce cauze,tot a insela se denumeste.

[Just]

Răspunsurile la acest subiect vor fi diferite şi variate în funcţie de persoana care se prezintă la raport. Există oameni şi oameni, unii care nu pot trăi cu sentimentul de vinovăţie sau cu musca pe căciulă, deci nu vor mai avea o viaţă liniştită de nu recunosc şi alţii care pur şi simplu "they don't give a shit" şi merg înainte cu înşelăciunea, scapă ca prin gaura de ac, o comit din nou şi aşa-şi duc traiul până în momentul în care sunt prinşi, iar atunci din nou merg înainte pentru că nu le pasă. Aceştia sunt oameni nepăsători sau cei care nu s-au implicat într-o relaţie.
 
Privind mai profund situaţia întâi când omul nu-şi poate purta povara, nu pot trăi cu sentimentul de vinovăţie, nu se pot ei înşişi ierta, nu mai pot privi în ochii partenerului, sunt absolut convinsă nu de faptul că AR trebui, ci că indiferent de momentul ales, mai devreme sau mai târziu, o să recunoască ceea ce au făcut. Aceştia sunt oamenii ce se implică într-o relaţie, ce-ţi iubesc partenerul, dar din diferite motive ajung să dea cu băţul în baltă, iar apoi şi-ar sparge capul de pereţi numai pentru a da timpul înapoi şi evita greşeala făcută. E ca şi în visele acelea când faci ceea ce nu trebe, pierzi tot, tot ce ai construit, iar când te trezeşti simţi aşa o mare uşurare că a fost numai un coşmar. Se poate petrece aşa dacă partenerul/partenera trece peste faptă sau se poate să simţi gustul amar al realităţii când îl vezi-o vezi ieşind pe uşă.

Puţin off-topic: Apăi nu ştiu în ce măsură sunt de acord cu formularea: "Mă iubeşte, nu mă-nşeală!" Adică da, mă uit la soţul meu şi-mi spun acelaşi lucru cu toată convingerea, dar privind la rece, mai adânc mă gândesc, deranjant pentru unii: oare îi ofer tot ceea ce are nevoie? sunt suficient de bună? aşteaptă ceva mai mult? şi zi de zi lupt şi luptă să devenim suficienţi unul pentru altul. Când atingem acest lucru, da! atunci putem spune şi susţine în sus şi tare că nu avem, nu au nici un drept să înşelăm, respectiv să ne înşele din moment ce găsesc/ găsim tot ceea ce poate fi nevoie acolo ca o relaţie să fie completă, echilibrată. Deci să ne gândim de două ori când spunem: "Mă iubeşte, deci nu poate să mă înşele". Ba poate să te iubească din toată inima şi cu tot sufletul dacă atunci când te pofteşte odată să faceţi dragoste, te pofteşte a doua oara... a nenumărata oară, iar tu ai dureri menstruale, ai dureri de cap, ai probleme cu vezica. Nah! şi hormonii lui sunt o problemă, şi ei trebuie trataţi. Deci da, te iubeşte, ba chiar când face sex cu alta se gândeşte la tine, dar tati ce să-ţi facă dacă tu nu-l iubeşti intru atât încât să ştii să-l ţii alături de tine?

Revenind, în situaţia de mai sus cel ce iubeşte o să-ţi recunoască la un moment dat pentru că nu poate suporta povara pe suflet, iar tu eşti cam nevoit- nevoită să ierţi sau dacă nu poţi să treci peste vei fi nevoi- nevoită să trăieşti o viaţă neîmpăcată sau simţindu-te vinovat- vinovată pentru ceea ce ai determinat, că în fond tu eşti cel- cea care l-a împins pe partener la înşelăciune, ba chiar o să simţi tu nevoia să ceri iertare, la un moment dat, când aburii mândriei se vor evapora, pentru că ai distrus relaţia.

Iar despre ceilalţi, cei care nu se simt vinovaţi de înşelăciune, cei care pot trăi cu minciuna în suflet, cei care o vor comite în mod repetat, eh! despre ei nu se pot spune atâtea, mai mult pentru că m-am plictisit sau pierdut în vorbărie, doar că relaţiile cu ei oricum nu rezistă. Vor fi mereu din floare în floare. Unele floricele îţi vor închide petalele, altele se vor ofili în urma lor, dar vor găsi la un moment dat un loc din care nu vor mai vrea să plece, iar pentru acel loc vor renunţa la toate frumuseţile sau tentaţiile din jur.

Deci dacă recunoaştem sau nu, depinde numai de caracterul fiecăruia dintre noi.

[digitty]

Eu nu am recunoscut cand am inselat din simplul motiv ca ii raneam orgoliul. Am pus punct relatiei si atat.

Privit din punctul meu de vedere, as prefera sa mi se spuna daca sunt inselata. Chiar daca ma doare, macar nu traiesc in iluzie. Nu am patit-o (ori nu am fost inselata, ori nu mi s-a spus )...deci nu stiu daca imi voi schimba sau nu parerea (si sper sa nu am ocazia )

Nu cred in "ma iubeste dar se duce la alta". Daca iubesti, nu inseli.

[Diana Nistor]

Eu, una, ma bucur ca discutia nu se poarta doar intre noi, fetele!
Nu stiu cat a fost inteles mesajul meu anterior, insa ce voi scrie acum e un fel de continuare a acelui mesaj.
Din discutii pe care le-am mai avut de-a lungul vremii cu prieteni si cunostinte, am ajuns a concluzia ca un barbat, cand se culca cu o alta femeie decat partenera (iubita sau sotie), nu e tocmai constient sau convins de faptul ca o inseala pe aceasta din urma. Nici gand sa se simta vinovat de o asemenea fapta! De aceea, in majoritatea cazurilor cand e confruntat, barbatul spune "Iubito, a fost o greseala (fata de tine! n.a.) dar nu a insemnat nimic!". Si chiar crede ce spune! El are capacitatea de a se ridica din patul amantei si a veni acasa ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat!
Femeia, in schimb, nu se culca cu un alt barbat decat pe un fond mult mai serios! Ori e nemultumita de actuala relatie/casnicie, ori se indragosteste de altul, sau, de cele mai multe ori, ambele motive. (Si asta are implicatii mult mai grave.) Ea "inseala" pe mai multe planuri, nu doar pe cel fizic.  De aici si sentimentul de vinovatie al femeii! (sigur, sunt si exceptii! )
Pentru un barbat, sa nu iti inseli partenera e o simpla regula doar sociala! Iar societatea nu e un educator stralucit din punctul asta de vedere. "In fond, de ce s-ar abtine cineva de la o placere care nu dauneaza nimanui?! Doar nu-i slanina, sa se gate!" spun multi dintre barbati!
Deci! Daca vreti fidelitate, spuneti asta partenerei/lui de la bun inceput, nu lasati lucrurile sa se subinteleaga! Stabiliti cat se poate de bine ceea ce poate produce disconfort in relatia voastra. (Personal, nu ma bazez prea mult pe moralitatea barbatilor din aceasta perspectiva!    )